Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Am dat totul soarelui, totul, in afara de umbra mea.
© CCC
Limba trebuie sa fie acordata ca o vioara.
Noaptea vine, suna ceasul batran,
Zilele trec, eu raman.
(Podul Mirabeau)
Limbajul este legat fundamental de dorința de dominație socială. El caută ascendentul. Funcția sa este dialogul, iar dialogul, orice am spune despre el în zilele noastre, este războiul.
© CCC
Dulce poezie! Cea mai frumoasă dintre arte! Tu care, starnind in noi puterea creatoare, ne aduci aproape de tot de divinitate.
(Femeia sezand)
© CCC
Cei care vorbesc aceeași limbă formează un întreg pe care natura pură l-a legat dinainte cu o mie de legături invizibile.
© CCC
Limba este cartea de noblete a unui neam.
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte
Şi iubirile noastre -
Se cade poate să-mi aduc aminte -
După restrişti totdeauna venea bucuria fierbinte.
(Podul Mirabeau)
Gheaţă şi pară,
cer şi fântână,
nume de Ţară:
Limba Română.
Tânăr meleag,
doină bătrână,
foşnet de steag:
Limba Română.
Floare pe ram,
bob în ţărână,
nume de neam:
Limba Română.
Clipa pe care
Vecia o-ngână,
Dorul cel Mare:
Limba Română.
Când nu vom mai fi,
din noi o fărâmă
în ea va trăi…
Limba Română.
(Limba Română)
Am cules această crenguță de iarbă-neagră,
Toamna a murit, îți amintești...
Nu ne vom mai revedea pe pământ.
Mireasma timpului, crenguța de iarbă-neagră
Și amintește-ți că te-aștept.
(Adio / vol. Alcooluri)
Poezie scrisă în 1913, după despărțirea de pictorița
Marie Laurencin în anul 1912.
© CCC
Din când în când este bine să te opreşti din căutarea fericirii şi să fii doar fericit.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.