Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Tot ceea ce are timp, exista.
Schimbă-te în cuvinte, precum îți zic.
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea înlăuntrul genunchiului meu,
cer înlăuntrul umărului meu,
eu înlăuntrul eului meu.
(Semn 12)
Limba romana e patria mea.
Limba franceză este limba de stat, singura potrivită pentru marile afaceri.
© CCC
Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta a materiei.
Poezia e o taina si o lucrare de sine statatoare.
Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele.
Îmi amintesc ce-a spus Emerson [Ralph Waldo Emerson]: limbajul este poezie fosilă. El a spus că fiecare cuvânt este o metaforă. Puteți verifica acest lucru căutând un cuvânt în dicționar.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.
Adevarul nu are bun-simt. El se are numai pe sine si este indiferent.
Arta este produsul cel mai specific uman, definind toate diferentele specifice dintre om si orice altceva.
Limbajul este cel care dezbină.
(Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998)
© CCC
Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala.