Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Exista numai o iubire ca si un bine si un adevar.
…Si asta e o medalie, sa poti sa vorbesti si sa scrii corect in limba romana. Cati o fac?
Cine-şi primeşte sincer prietenul, respectuos rudele, cu politeţe pe cei mândri, cu sfaturi blânde pe cei rătăciţi, iar pe cei înţelepţi după felul lor de-a fi, acela este un om cu adevărat prietenos.
Sanatatea impreuna cu buna dispozitie e adevarata fericire a oamenilor.
A gândi ceea ce este adevărat, a simţi ceea ce este frumos şi a dori ceea ce este bine, prin aceasta spiritul își găseşte scopul vieţii în raţiune.
© CCC
Așa cum florile împodobesc pământul și stelele împodobesc cerul, tot așa și Grecia împodobește lumea.
© CCC
Am găsit o foarte frumoasă definiție a artei postmoderniste: artă care înfățișează viața și arta în cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfâșiat, totul este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. Mă gândesc la limba română, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri. Se vorbește, astăzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se întamplă. Avea Odobescu o vorbă despre limba românească – o “limbă spornică și vârtoasă”, adică o limbă bogată și cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minţii şi asupra inimii. Or, impactul lingvistic astăzi este zero. Se poate vorbi, se poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect.
Gheaţă şi pară,
cer şi fântână,
nume de Ţară:
Limba Română.
Tânăr meleag,
doină bătrână,
foşnet de steag:
Limba Română.
Floare pe ram,
bob în ţărână,
nume de neam:
Limba Română.
Clipa pe care
Vecia o-ngână,
Dorul cel Mare:
Limba Română.
Când nu vom mai fi,
din noi o fărâmă
în ea va trăi…
Limba Română.
(Limba Română)
Nicăieri pe pământ trandafirul fericirii nu înflorește fără spini; dar ceea ce izbucnește din acești spini este peste tot și sub diverse forme trandafirul trecător, dar frumos, al bucuriei omului de a trăi.
© CCC
Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.
Limbajul este cel care dezbină.
(Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998)
© CCC
Limba este sabia femeilor şi de aceea n-o lasă niciodată să ruginească.
Proverb chinez
Limba trebuie sa fie acordata ca o vioara.
Dorinţa de un fruct delicat este mai plăcută decât fructul însuşi.
A vorbi despre limba în care gândești, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă.
Cu cât mă gândesc mai mult la limbaj, cu atât mă uimește mai mult faptul că oamenii se înțeleg unii pe alții.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.