Citate despre Limba

Exista oare ceva mai frumos pentru un popor decat limba stramosilor sai?

Limba unui popor este cartea lui de identitate.

Nu este permis să fii în mass-media şi să nu ştii limba ta. Sunt nişte greşeli de gramatică, afară de cuvinte care sunt folosite total aiurea. E o molimă, ferească Dumnezeu!

Ceea ce limbajul meu ascunde, corpul meu o spune. Corpul meu este un copil încăpățânat, limbajul meu este un adult foarte civilizat… (Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit) © CCC

Faptul că toate exagerările de limbaj sunt posibile în familie, te face să doreşti să cunoşti un mediu în care nu se poate spune totul. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Limba trebuie sa fie acordata ca o vioara.

A vorbi despre limba romana este ca o duminica. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste.

A vorbi despre limba in care gandesti este ca o sarbatoare.

Poti folosi orice limbaj doresti, niciodata nu poti spune altceva decat ceea ce esti.

Limba este intaiul mare poem al unui popor.

Fiecare limbă dezvăluie lumea în felul ei. Fiecare construiește lumi și anti-lumi în felul său. Poliglotul este un om mai liber. © CCC

Arhitectura produce o dispoziție muzicală în ființa noastră interioară și observăm că, deși elementele arhitecturii și ale muzicii par atât de străine în lumea exterioară, prin această dispoziție muzicală generată în noi, experiența noastră în arhitectură aduce o reconciliere, un echilibru între aceste două elemente. © CCC

Cu cât mă gândesc mai mult la limbaj, cu atât mă uimește mai mult faptul că oamenii se înțeleg unii pe alții. © CCC

Gheaţă şi pară,

cer şi fântână,

nume de Ţară:

Limba Română.

Tânăr meleag,

doină bătrână,

foşnet de steag:

Limba Română.

Floare pe ram,

bob în ţărână,

nume de neam:

Limba Română.

Clipa pe care

Vecia o-ngână,

Dorul cel Mare:

Limba Română.

Când nu vom mai fi,

din noi o fărâmă

în ea va trăi…

Limba Română.

(Limba Română)

Aceasta frontiera extrema a limbajului, unde cuvantul este lacasul fiintei. © CCC

Daca limbajul a fost dat oamenilor pentru a-si ascunde gandurile, atunci scopul gesturilor a fost acela de a le dezvalui. © CCC

Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.

Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență. © CCC

Am găsit o foarte frumoasă definiție a artei postmoderniste: artă care înfățișează viața și arta în cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfâșiat, totul este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. Mă gândesc la limba română, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri. Se vorbește, astăzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se întamplă. Avea Odobescu o vorbă despre limba românească – o “limbă spornică și vârtoasă”, adică o limbă bogată și cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minţii şi asupra inimii. Or, impactul lingvistic astăzi este zero. Se poate vorbi, se poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect.

Limbajul este legat fundamental de dorința de dominație socială. El caută ascendentul. Funcția sa este dialogul, iar dialogul, orice am spune despre el în zilele noastre, este războiul. © CCC