Citate de Johann G. Herder

Fără inspirație, cele mai bune puteri ale minții rămân latente. Există în noi un combustibil care trebuie aprins cu scântei. © CCC

Sanatatea impreuna cu buna dispozitie e adevarata fericire a oamenilor.

Nu este permis să fii în mass-media şi să nu ştii limba ta. Sunt nişte greşeli de gramatică, afară de cuvinte care sunt folosite total aiurea. E o molimă, ferească Dumnezeu!

A vorbi despre limba în care gândești, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă.

Ceea ce limbajul meu ascunde, corpul meu o spune. Corpul meu este un copil încăpățânat, limbajul meu este un adult foarte civilizat… (Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit) © CCC

…Si asta e o medalie, sa poti sa vorbesti si sa scrii corect in limba romana. Cati o fac?

Aceasta frontiera extrema a limbajului, unde cuvantul este lacasul fiintei. © CCC

Gheaţă şi pară,

cer şi fântână,

nume de Ţară:

Limba Română.

Tânăr meleag,

doină bătrână,

foşnet de steag:

Limba Română.

Floare pe ram,

bob în ţărână,

nume de neam:

Limba Română.

Clipa pe care

Vecia o-ngână,

Dorul cel Mare:

Limba Română.

Când nu vom mai fi,

din noi o fărâmă

în ea va trăi…

Limba Română.

(Limba Română)

Așa cum florile împodobesc pământul și stelele împodobesc cerul, tot așa și Grecia împodobește lumea. © CCC

Aşa cum corpul creşte prin hrană, mintea noastră creşte prin idei. © CCC

Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.

Limba este intaiul mare poem al unui popor.

Cât despre limbă, instrument al comunicării, ce putem spune decât că ea constituie ritmul și tonalitatea particulară a operei de artă care este cartea. Dar ştiu că din nefericire vorbesc degeaba. Frumoasa noastră limbă, atât de bogată, atât de nobil mlădiată de marile talente, de la Eminescu, la Arghezi, Blaga, lon Barbu şi până la Nichita Stănescu, loan Alexandru (ca să nu-i numesc decât pe cei mari), trece printr-un grav proces de degradare care pare şi ireversibil. După câte noutăţl citesc şi aud cu tristeţe, imi dau seama tot mai clar de generalitatea fenomenului, încurajat de „prestaţiile lingvistice" ale presei şi televiziunii, care sărăcesc, slăbesc şi vulgarizează limba. Și fenomenul cel mai periculos este că nimeni nu mai citeşte. În schimb, se scrie!! Dar cu ce conştiinţă scriitoricească? Nu se mai ştie...

Omul este in cautarea unui nou limbaj asupra caruia gramatica niciunei limbi nu va avea nimic de spus. (Caligrame) © CCC

Limba este sabia femeilor şi de aceea n-o lasă niciodată să ruginească. Proverb chinez

Am găsit o foarte frumoasă definiție a artei postmoderniste: artă care înfățișează viața și arta în cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfâșiat, totul este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. Mă gândesc la limba română, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri. Se vorbește, astăzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se întamplă. Avea Odobescu o vorbă despre limba românească – o “limbă spornică și vârtoasă”, adică o limbă bogată și cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minţii şi asupra inimii. Or, impactul lingvistic astăzi este zero. Se poate vorbi, se poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect.

Cine-şi primeşte sincer prietenul, respectuos rudele, cu politeţe pe cei mândri, cu sfaturi blânde pe cei rătăciţi, iar pe cei înţelepţi după felul lor de-a fi, acela este un om cu adevărat prietenos.

Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.

Exista oare ceva mai frumos pentru un popor decat limba stramosilor sai?

Nu sunt aici ca să gândesc, ci să exist, să simt, să trăiesc!... Inimă! Căldură! Sânge! Umanitate! Viaţă! © CCC