Citate de Hector Bianciotti

A vorbi despre limba in care gandesti este ca o sarbatoare.

Limbajul este legat fundamental de dorința de dominație socială. El caută ascendentul. Funcția sa este dialogul, iar dialogul, orice am spune despre el în zilele noastre, este războiul. © CCC

Limba unui popor este cartea lui de identitate.

Cât despre limbă, instrument al comunicării, ce putem spune decât că ea constituie ritmul și tonalitatea particulară a operei de artă care este cartea. Dar ştiu că din nefericire vorbesc degeaba. Frumoasa noastră limbă, atât de bogată, atât de nobil mlădiată de marile talente, de la Eminescu, la Arghezi, Blaga, lon Barbu şi până la Nichita Stănescu, loan Alexandru (ca să nu-i numesc decât pe cei mari), trece printr-un grav proces de degradare care pare şi ireversibil. După câte noutăţl citesc şi aud cu tristeţe, imi dau seama tot mai clar de generalitatea fenomenului, încurajat de „prestaţiile lingvistice" ale presei şi televiziunii, care sărăcesc, slăbesc şi vulgarizează limba. Și fenomenul cel mai periculos este că nimeni nu mai citeşte. În schimb, se scrie!! Dar cu ce conştiinţă scriitoricească? Nu se mai ştie...

A vorbi despre limba romana este ca o duminica. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste.

Limba este sabia femeilor şi de aceea n-o lasă niciodată să ruginească. Proverb chinez

…Si asta e o medalie, sa poti sa vorbesti si sa scrii corect in limba romana. Cati o fac?

Limba franceză este limba de stat, singura potrivită pentru marile afaceri. © CCC

Fiecare limbă dezvăluie lumea în felul ei. Fiecare construiește lumi și anti-lumi în felul său. Poliglotul este un om mai liber. © CCC

Îmi amintesc ce-a spus Emerson [Ralph Waldo Emerson]: limbajul este poezie fosilă. El a spus că fiecare cuvânt este o metaforă. Puteți verifica acest lucru căutând un cuvânt în dicționar. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Am găsit o foarte frumoasă definiție a artei postmoderniste: artă care înfățișează viața și arta în cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfâșiat, totul este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. Mă gândesc la limba română, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri. Se vorbește, astăzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se întamplă. Avea Odobescu o vorbă despre limba românească – o “limbă spornică și vârtoasă”, adică o limbă bogată și cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minţii şi asupra inimii. Or, impactul lingvistic astăzi este zero. Se poate vorbi, se poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect.

Nu ca să-mi uit limba, învăţ alte limbi, ci doar mă plimb prin grădinile altora ca să culeg flori pentru limba mea. © CCC

Cei care vorbesc aceeași limbă formează un întreg pe care natura pură l-a legat dinainte cu o mie de legături invizibile. © CCC

Aceasta frontiera extrema a limbajului, unde cuvantul este lacasul fiintei. © CCC

Limbajul este cel care dezbină. (Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998) © CCC

Daca limbajul a fost dat oamenilor pentru a-si ascunde gandurile, atunci scopul gesturilor a fost acela de a le dezvalui. © CCC

Este posibil sa purtam in noi, ascunse, ingropate, unele metafore primordiale, si orice cautare verbala sa nu aiba alt scop decat sa descifreze aceste imagini anterioare. (Tratatul anotimpurilor) © CCC

Regretam subtilitatea urechii mele, care cu siguranță știa să surprindă nuanțele sunetului - sunetul violoncelului - și simțul impecabil al ritmului, dar şi lipsa de suflet. (Nostalgia casei Domnului) © CCC

Limba este cartea de noblete a unui neam.

Gradinile sunt o forma de vis, precum poezia, muzica si algebra. © CCC