Hector Bianciotti

Hector-Bianciotti

Hector Bianciotti, 18 mar. 1930 – 12 iun. 2012, actor de cinema, jurnalist, scriitor si academician francez de origine italo-argentiniana. A trait 82 de ani.

Nascut intr-o familie de fermieri de origine piemonteza, este constrans de parinti sa vorbeasca in limba spaniola.  La varsta de cincisprezece ani, incepe sa studieze limba franceza confruntand textele lui Paul Valéry cu traducerea lor in spaniolă. In 1955, isi paraseste tara pentru Italia si ramane la Roma intr-o stare de saracie extrema. Dupa o perioada de sedere in Napoli, petrece patru ani in Spania.

Se muta la Paris incepand din februarie 1961. Un an mai tarziu, incepe sa scrie recenzii de carti pentru Editura Gallimard. In 1969, primul sau editor, Maurice Nadeau, ii permite sa publice primele sale critici literare in jurnalul bilunar La Quinzaine littéraire. Trei ani mai tarziu, debuteaza in Le Nouvel Observateur, o colaborare care devine exclusivă abia din 1974, cand paraseste La Quinzaine littéraire.

Naturalizat francez in 1981, din anul urmator nu va mai scrie in limba materna. In acelasi an, prezideaza comitetul de lectura de la Gallimard si aceasta, pana in 1989. Pasionat de lectura, face cunoscut publicului scriitori precum Ferdinando Camon, Jean-Baptiste Niel sau Eduardo Berti si joaca un rol important in parcursul literar al lui Hervé Guibert.  In 1986, paraseste critica literara de la Le Nouvel Observateur si o va exercita pentru Le Monde.  Incepand din 1995, face parte din juriul Premiului scrisului intim.

Opere principale:

– Romane in limba materna: Deserturile de aur, 1962; Cea care calatoreste noaptea, 1969; Acest moment care se incheie, 1972; Tratatul anotimpurilor, 1977 (Premiul Medici, pentru autori straini, 1977);

– Piesa de teatru: Altii, intr-o seara de vara, 1970;

– Nuvele: Dragostea nu este iubita, 1983 (Premiul Cea mai buna carte straina);

– Romane in limba franceza: Fara mila lui Hristos, 1985 (primul roman in limba franceza, Premiul Femina);  Doar lacrimile vor fi luate in considerare, 1988; Ceea ce noaptea povesteste zilei, 1992; Pasul atat de lent al iubirii, 1995; Ca urma pasarii in zbor, 1999; O pasiune in cuvinte, 2001; Nostalgia casei Domnului, 2003 (ultimul roman);

– Corespondenta: Scrisori catre un prieten preot. Corespondenta cu Benoît Lobet, 1989-1994, 2006.

***

Premiul scrisului intim: premiu literar creat de France Loisirs (club al cartilor, care vinde carti prin corespondenta sau pe baza de abonament, avand in prezent 2, 2 milioane de membri), in 1995, si acordat pana in 1999. Acesta recompenseaza un scriitor francez sau din strainatate, “autor al unei lucrari intimiste: jurnal sau carnet intim, memorii, autobiografie, colecție de suveniruri”. Premiul este insotit de o recompensa de 30.000 de franci si asigura republicarea lucrarii castigatoare de catre France Loisirs.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.