S-au împlinit opt zile că-n şesu-acesta, iată,
O datorie aspră înlănţuit mă ţine;
A mea durere crede-o, dar n-o trăi ca mine;
Urez să nu simţi chinul iubirii niciodată!
E-un loc frumos, şi-n juru-mi e numai sărbătoare.
Ai mei prieteni tineri, cu zarva lor voioasă,
Nu pot s-alunge însă tristeţea ce m-apasă,
Iar sufletu-mi la orice plăceri şi-a pus zăvoare.
Eu tînguiri amestec în cîntul lor şi ciudă,
Şi fac rugare nopţii, şi zilei fac rugare
Să-mi dea pe-aceea care nu poate să m-audă.
Cîndva, de stam departe, răbdam mai lesne dorul,
Mă mîngîia speranţa. Acum însă amorul
Absenţa cea mai scurtă s-o-ndure nu mai poate.
Tot ce-i străin de tine, mă umple de mînie.
Ah! desfătări şi rîset mi le-ai luat pe toate,
Şi nu mai am nici toane, să-mi dea vreo bucurie;
Doar tu-mi rămîi acuma, Eleonora mea!
Dar tu-mi ajungi: într-asta, mi-s zeii mărturie!
Şi n-am pierdut nimica, de te mai pot păstra.
(Absenţa)
(Traducere Teodor Boşca)
Absenta este cea mai mare dintre rele.
(Fabule)
© CCC
O intrevedere permanenta cu Dumnezeu, in aceasta viata, ar fi coplesitoare. Iubirii ii trebuie putina absenta.
(Mozart si ploaia)
© CCC
Cu cat va fi mai mica pozitia pe care o ocupati, cu atat mai mult va fi remarcata absenta voastra.
© CCC
Una dintre cele mai curioase specialitati ale omului este aceea de a acorda absentei puterea de a tortura.
© CCC
Absenta nu ucide dragostea decat daca aceasta este bolnava de la inceput.
© CCC