Citate despre Absenta

Când ajungi la cheremul oamenilor îţi vine să-ţi iei câmpii.

Când un bărbat iți preferă o altă femeie, te șterge, evident, de pe carnetul lui de bal din punct de vedere al feminității.

Votez întotdeauna din moment ce am acest drept. Dacă nu-ţi place niciun candidat, anulează-ţi votul, dar arată că ai o atitudine civică. Dacă stai acasă, n-ai niciun drept să te plângi!

Singura perioada in care iubirea este un lucru perfect este numai perioada de ardere initiala, in care n-a intervenit orgoliul, cand iubesti fara nici o conditie. Dupa aceea, cand doresti sa fii iubit numai tu si ceilalti sa fie dati la o parte de dragul tau, perfectiunea a incetat. Orice relatie este perfecta numai in momentul in care disponibilitatea este totala, in care dai tot ce este in tine fara conditii. In momentul in care apar conditiile nu mai exista perfectiune.

O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală, se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical. Şi n-are să treacă multa vreme, şi-n timp ce el are să uite probabil mai departe că tu eşti intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.

Mai întâi, trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci.

Bunastarea scuteste de bunavointa altuia; necazul ii infrateste pe oameni.

Infrant se simte orice om cand isi vede mecanismul esential demontat si azvarlit intr-un vraf de piese care, detasate de complicatul lor ansamblu, devin niste jalnice rotite, suruburi si piulite, pe care nu mai dai nici doua parale.

Tine minte ce-ti spun eu: daca poporul asta va fi candva sters de pe harta, nu va fi nici fiindca l-ar ocupa rusii, turcii, americanii, indienii, chinezii; ci din indolenta, pasivitatea, lipsa de civism, din propria nepasare si din complicitatile interne oferite oricarui inamic.

S-au împlinit opt zile că-n şesu-acesta, iată, O datorie aspră înlănţuit mă ţine; A mea durere crede-o, dar n-o trăi ca mine; Urez să nu simţi chinul iubirii niciodată!   E-un loc frumos, şi-n juru-mi e numai sărbătoare. Ai mei prieteni tineri, cu zarva lor voioasă, Nu pot s-alunge însă tristeţea ce m-apasă, Iar sufletu-mi la orice plăceri şi-a pus zăvoare. Eu tînguiri amestec în cîntul lor şi ciudă,   Şi fac rugare nopţii, şi zilei fac rugare Să-mi dea pe-aceea care nu poate să m-audă. Cîndva, de stam departe, răbdam mai lesne dorul, Mă mîngîia speranţa. Acum însă amorul Absenţa cea mai scurtă s-o-ndure nu mai poate.   Tot ce-i străin de tine, mă umple de mînie. Ah! desfătări şi rîset mi le-ai luat pe toate, Şi nu mai am nici toane, să-mi dea vreo bucurie; Doar tu-mi rămîi acuma, Eleonora mea! Dar tu-mi ajungi: într-asta, mi-s zeii mărturie! Şi n-am pierdut nimica, de te mai pot păstra. (Absenţa) (Traducere Teodor Boşca)

Ochiul poate vedea orice in afara de gand.

De cînd m-am despărţit de tine, consider bărbaţii posibili în viaţa mea ca pe-o excursie, ca pe-o vacanţă. O excursie, o vacanţă pot fi frumoase, de neuitat „ca tine, Pavele”, dar nu sunt un stîlp pe care să-ţi sprijini existenţa.

Ce ştim noi despre alţii? Doar ce ne-arată ei. În tăcerile lor nu putem pătrunde. Bănuiesc că fiecare poartă-n suflet câte o cruce şi că fiecare este un rezumat al sufletului celorlalţi.

Două calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite ori echivalate prin procedeul "mai iei de ici, mai pui colea": inteligenţa şi bunătatea.

Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte. Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?

Când vezi cât de adaptabil este omul, cât de cameleonic la bine şi la rău, oscilezi între două atitudini: să rămâi mut de admiraţie sau mut de groază în faţa acestei lipse de limite.

În lume, numai vârstele omului se schimbă, restul se fardează.

Sunt momente-n viaţă când te miri cum de nu mori.

Mă uit la filme. Îmi plac, în special, filmele despre trecut. Prefer filmele englezeşti şi, mai ales, ecranizări după cărţi. Sunt foarte bine făcute şi mă transpun într-o altă epocă, deoarece de-a noastră sunt sătulă.

Omul e adaptabil ca microbii şi ca viruşii, iar memoria lui este ca lichidul care ia forma vasului în care-l torni.