Citate despre Absenta

Ea nu stia ca Infernul este absenta. (Odinioara si altadata) © CCC

Absenta nu ucide dragostea decat daca aceasta este bolnava de la inceput. © CCC

Absenta este in aceeasi masura un leac impotriva urii, cat si o arma impotriva iubirii.

Absenta este pentru iubire ca vantul pentru foc: pe cel mic il stinge, pe cel mare il invapaiaza.

In asteptare, suferim atat de mult de absenta a ceea ce dorim incat nu putem suporta o alta prezenta. (In cautarea timpului pierdut) © CCC

Absenţa fizică a cuiva important în viaţa noastră ne face să-l abstractizăm în două feluri: să-l estompăm pînă la nimicire - cazul obişnuit - sau să-l păstrăm, amplificîndu-l unidimensional.

O intrevedere permanenta cu Dumnezeu, in aceasta viata, ar fi coplesitoare. Iubirii ii trebuie putina absenta. (Mozart si ploaia) © CCC

Pentru imaginatiile puternice, absenta aproape ca nu exista. E doar o prezenta tacuta. © CCC

Absenta este o piatra de incercare pentru adevaratele legaturi sufletesti.

Nici absenta, nici timpul nu sunt nimic atunci cand iubesti. (Poezii noi) © CCC

Absența face să crească ființa iubită, o împodobește cu calități pe care de multe ori nu le are și estompează defectele pe care le are. © CCC

Una dintre cele mai curioase specialitati ale omului este aceea de a acorda absentei puterea de a tortura. © CCC

Cat trebuie sa-ti placa de cineva pentru a-l prefera absentei sale! (Cugetarile unui biolog) © CCC

Absentii poarta intotdeauna vina de a reveni. (Jurnal) © CCC

Absenta este cea mai mare dintre rele. (Fabule) © CCC

Cu cat va fi mai mica pozitia pe care o ocupati, cu atat mai mult va fi remarcata absenta voastra. © CCC

Spiritul omenesc suferă de o carenţă intelectuală fundamentală: ca să înţeleagă cineva valoarea unui lucru, trebuie să fie privat de el. Absenţa îi vorbeşte în limba maternă; prezenţa e chineză pentru el. (Atentat)

Absența nu este oare, pentru cel ce iubeste, cea mai sigura, cea mai eficace, cea mai durabila, cea mai indestructibila, cea mai fidela dintre prezente? © CCC

Absenta femeilor face din noi brute sau sfinti.

S-au împlinit opt zile că-n şesu-acesta, iată, O datorie aspră înlănţuit mă ţine; A mea durere crede-o, dar n-o trăi ca mine; Urez să nu simţi chinul iubirii niciodată!   E-un loc frumos, şi-n juru-mi e numai sărbătoare. Ai mei prieteni tineri, cu zarva lor voioasă, Nu pot s-alunge însă tristeţea ce m-apasă, Iar sufletu-mi la orice plăceri şi-a pus zăvoare. Eu tînguiri amestec în cîntul lor şi ciudă,   Şi fac rugare nopţii, şi zilei fac rugare Să-mi dea pe-aceea care nu poate să m-audă. Cîndva, de stam departe, răbdam mai lesne dorul, Mă mîngîia speranţa. Acum însă amorul Absenţa cea mai scurtă s-o-ndure nu mai poate.   Tot ce-i străin de tine, mă umple de mînie. Ah! desfătări şi rîset mi le-ai luat pe toate, Şi nu mai am nici toane, să-mi dea vreo bucurie; Doar tu-mi rămîi acuma, Eleonora mea! Dar tu-mi ajungi: într-asta, mi-s zeii mărturie! Şi n-am pierdut nimica, de te mai pot păstra. (Absenţa) (Traducere Teodor Boşca)