I.

Toţi norii spoveditu-s-au pământului:

Locul lor un alean al meu l-a luat.

Iar când părul meu a-nceput să ducă dorul

Unei mâini fără păreri de rău

M-am strâns într-un nod de durere.

II

Clipa e dusă pe gînduri înserând

Fără amintiri

Cu copacul ei mut

Către mare

E dusă pe gânduri înserând

Făr-o bătaie de aripi

Cu chipul neclintit

Către mare

Înserând

Fără dragoste

Cu gura neînduplecată

Către mare…

Iar eu în liniştea ce-am prins-o în năvod.

III.

După amiaza

Si imperiala lui însingurare

Şi tandreţea vânturilor sale

Şi aura sa cutezătoare

Nimic să nu vină Nimic

Să nu plece

Toate frunţile libere

Iar ca sentiment un cristal.

(Clima absenței)

(Traducere de Victor Ivanovici)

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.