I.

Toţi norii spoveditu-s-au pământului:

Locul lor un alean al meu l-a luat.

Iar când părul meu a-nceput să ducă dorul

Unei mâini fără păreri de rău,

M-am strâns într-un nod de durere.

II

Clipa e dusă pe gînduri înserând,

Fără amintiri,

Cu copacul ei mut

Către mare,

E dusă pe gânduri înserând,

Făr-o bătaie de aripi,

Cu chipul neclintit

Către mare,

Înserând,

Fără dragoste,

Cu gura neînduplecată

Către mare…

Iar eu, în liniştea ce-am prins-o în năvod.

III.

După amiaza

Si imperiala lui însingurare

Şi tandreţea vânturilor sale

Şi aura sa cutezătoare,

Nimic să nu vină Nimic

Să nu plece,

Toate frunţile libere,

Iar ca sentiment, un cristal.

(Clima absenței)

(Traducere de Victor Ivanovici)

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.