Seara, ieșeam singur în mijlocul orașului fermecat, unde mă aflam printre cartiere noi, ca un personaj din O mie și una de nopți. Se întâmpla foarte rar să nu descopăr, din întâmplare, în timpul plimbărilor mele, un loc necunoscut și spațios despre care niciun ghid, niciun călător nu-mi vorbise.
Pătrundeam într-o rețea de străduțe, de calli (cărări bătute) care despărțeau în toate direcțiile, cu șanțurile lor, bucata de Veneție tăiată între un canal și lagună, ca și cum s-ar fi cristalizat după aceste forme nenumărate, înguste și minuțioase. Deodată, la capătul uneia dintre aceste străduțe, părea că se produsese o dilatare în materia cristalizată. Un campo (câmp) vast și somptuos, a cărui importanță cu siguranță nu aș fi putut-o ghici în această rețea de străduțe înguste și nici măcar nu i-aș fi putut găsi un loc, se întindea în fața mea, înconjurat de palate fermecătoare, palide în lumina lunii. Era unul dintre acele ansambluri arhitecturale spre care, într-un alt oraș, străzile te îndreaptă, te conduc și îl indică. Aici, părea ascuns în mod deliberat într-o încurcătură de alei, precum acele palate din poveștile orientale în care un personaj este luat noaptea și, odată adus înapoi acasă înainte de ivirea zorilor, trebuie să nu poată regăsi locuința magică în care ajunge să creadă că a fost doar în vis.
(În căutarea timpului pierdut, Albertine a dispărut, Capitolul III, 1925)
© CCC
Așteptarea este ca aripile. Cu cât aripile sunt mai puternice, cu atât zborul este mai lung.
© CCC
O intrevedere permanenta cu Dumnezeu, in aceasta viata, ar fi coplesitoare. Iubirii ii trebuie putina absenta.
(Mozart si ploaia)
© CCC
Una dintre cele mai curioase specialitati ale omului este aceea de a acorda absentei puterea de a tortura.
© CCC
Cine nu a experimentat absenta nu stie nimic despre dragoste.
(O rochita de sarbatoare)
© CCC
Cât mă pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaș stând singur într‐o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle... Stau pe un mal cu flori și mă uit în zare. Simt și acum fericirea acelei singurătăți copilărești plină de o mare, de o nespusă, de o mistică așteptare. Așteptam de atunci ceva ce aștept și acum... Mă simțeam, mă credeam predestinat... ce așteptam? Îngeri, pe Dumnezeu, pe Sfântul Petre...?
(Confesiunea unui scriitor și medic)
Sa fim recunoscatori oamenilor care ne fac fericiti; ei sunt fermecatorii gradinari care ne fac sufletele sa infloreasca.
© CCC
Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta.
Spiritul omenesc suferă de o carenţă intelectuală fundamentală: ca să înţeleagă cineva valoarea unui lucru, trebuie să fie privat de el. Absenţa îi vorbeşte în limba maternă; prezenţa e chineză pentru el.
(Atentat)
Adevaratele paradisuri sunt paradisurile pe care le-ai pierdut.
Sunt absenţe mai onorante decât prezenţa!
Absenta este o piatra de incercare pentru adevaratele legaturi sufletesti.
A acționa este cu totul altceva decât a vorbi, chiar cu elocvență, și decât a gândi, chiar cu istețime.
(În căutarea timpului pierdut)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.