Cât mă pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaș stând singur într‐o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle… Stau pe un mal cu flori și mă uit în zare. Simt și acum fericirea acelei singurătăți copilărești plină de o mare, de o nespusă, de o mistică așteptare. Așteptam de atunci ceva ce aștept și acum… Mă simțeam, mă credeam predestinat… ce așteptam? Îngeri, pe Dumnezeu, pe Sfântul Petre…?
(Confesiunea unui scriitor și medic)
Aşa sunt eu; aştept, aştept cu nerăbdare un lucru şi, după ce l-am căpătat, nu mai îmi face nici o plăcere.
(Însemnările mele)
E prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă. Cu toate astea, nu mă bucur. Aşa sunt eu; aştept, aştept cu nerăbdare un lucru şi, după ce l-am căpătat, nu mai îmi face nici o plăcere.
(Însemnările mele)
In asteptare, suferim atat de mult de absenta a ceea ce dorim incat nu putem suporta o alta prezenta.
(In cautarea timpului pierdut)
© CCC
De ce unii oameni ajung mereu mai devreme? Pentru ca ei gandesc: “Nu ma iubeste destul de mult incat sa ma astepte.” De ce altii ajung mereu mai tarziu? Pentru ca ei gandesc: “Trebuie sa ma iubeasca destul de mult incat sa ma astepte.”
© CCC