Cât mă pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaș stând singur într‐o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle... Stau pe un mal cu flori și mă uit în zare. Simt și acum fericirea acelei singurătăți copilărești plină de o mare, de o nespusă, de o mistică așteptare. Așteptam de atunci ceva ce aștept și acum... Mă simțeam, mă credeam predestinat... ce așteptam? Îngeri, pe Dumnezeu, pe Sfântul Petre...?
(Confesiunea unui scriitor și medic)
Sunt marxist, de orientare Groucho [Marx].
© CCC
Azi, noi suntem la o răspântie. Un drum duce la disperare și la o lipsă cumplită de speranță. Celălalt duce la extincția totală. Să sperăm ca vom avea înțelepciunea să facem alegerea corectă.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.