Citate de Hector Bianciotti

Singurul sfat… pe care o persoana il poate da alteia in privinta lecturii este sa nu asculte nici un sfat, sa urmeze propriile instincte, sa foloseasca propria ratiune, sa ajunga la propriile concluzii. © CCC

Lectura, iată învăţătura cea mai bună.

Exista, in decursul existentei, intalniri neprevazute si singulare, in care se produc mai multe evenimente, aparent inofensive, si care sunt darurile destinului. (Multumesc, Bernard Pivot, 18 martie 2001) © CCC

Când vei învăţa să citeşti, te vei naşte din nou... şi nu vei mai fi niciodată atât de singur. © CCC

Să nu citești niciodată o carte care n-are măcar un an vechime.

Moare câte puțin cine nu călătorește;

cine nu citește;

cine nu ascultă muzică;

cine nu caută harul din el însuși.

(Cine moare?)

Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp ca să citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței.

Război şi pace a fost pentru mine ca o şcoală, a devenit un criteriu de gust şi profunzime artistică, după care mi-a fost deja imposibil să citesc maculatură, care îmi provoca un sentiment acut de dezgust.

Este posibil sa purtam in noi, ascunse, ingropate, unele metafore primordiale, si orice cautare verbala sa nu aiba alt scop decat sa descifreze aceste imagini anterioare. (Tratatul anotimpurilor) © CCC

Când citeşti prima oară ceva – e argint. A doua oară – aur, a treia oară – înţelepciune. Proverb gruzin

Mă simt fericită și în siguranță când sunt în patul meu cu o carte bună... uit tot ce este teribil în lumea noastră. © CCC

Atatea drame provocate de dragoste nu sunt decat accidente ale amorului-propriu. © CCC

Lectura il face pe om complet, scrisul il face pe om exact.

Lectura este singurul mijloc prin care alunecăm, involuntar, adesea neputincioși, în pielea altuia, în vocea altuia, în sufletul altuia. © CCC

O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.

E de folos să citeşti, dar numai când cugeţi asupra ceea ce citeşti.

Nu formezi un cititor altfel decât deschizându-i uşile bibliotecilor, facilitându-i accesul la tot felul de cărţi. Te naşti cititor aşa cum te naşti arhitect sau blond.

Aceasta frontiera extrema a limbajului, unde cuvantul este lacasul fiintei. © CCC

Când lectura unei cărți vă înalță cugetul şi vă insuflă sentimente nobile şi îndrăznețe, nu mai căutați alt criteriu pentru judecarea ei: este bună şi făurită de mâna unui meşter priceput. (Despre creațiile artistice, 31)

1. Dreptul de a nu citi.
2. Dreptul de a sări pagini.
3. Dreptul de a nu termina o carte.
4. Dreptul de a reciti.
5. Dreptul de a citi orice.
6. Dreptul la bovarism (maladie transmisibilă pe cale textuală).
7. Dreptul de a citi oriunde.
8. Dreptul de a „ciuguli“ (de a lua o carte din bibliotecă, de a o deschide la întâmplare şi de a citi câteva pagini sau câteva pasaje).
9. Dreptul de a citi cu voce tare.
10. Dreptul de a tăcea (adică dreptul de a nu fi obligat să-ţi justifici lecturile şi să dai socoteală cuiva despre ele).

(Ca un roman, Drepturile imprescriptibile ale cititorului) Drepturile imprescriptibile ale cititorului sunt valabile – fără restricţii – şi pentru cititorul de vârstă şcolară. Eseul Ca un roman este un vibrant elogiu adus lecturii, autorul precizând însă că îşi imploră colegii profesori să nu-i folosească textul „drept instrument de tortură pedagogică“. © CCC