In viata mea, verbul a citi a fost mult mai important decat verbul a trai, atat de important, incat - folosind un foarte mic artificiu poetic - marturisesc ca n-as putea sa ma imaginez traind fara a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu sa ma inchipui citind si dupa moarte.
O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.
A face escale în arhipelaguri livrești.
Ar trebui sa citim pentru a le da ocazia sufletelor noastre sa se desfete.
A citi și a fi curios este același lucru.
(Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998)
© CCC
Singurul sfat… pe care o persoana il poate da alteia in privinta lecturii este sa nu asculte nici un sfat, sa urmeze propriile instincte, sa foloseasca propria ratiune, sa ajunga la propriile concluzii.
© CCC
Virtutea paradoxală a lecturii este că ne desprinde de lume pentru a-i găsi un sens.
(Ca un roman)
© CCC
- Dreptul de a nu citi.
- Dreptul de a sări pagini.
- Dreptul de a nu termina o carte.
- Dreptul de a reciti.
- Dreptul de a citi orice.
- Dreptul la bovarism (maladie transmisibilă pe cale textuală).
- Dreptul de a citi oriunde.
- Dreptul de a „ciuguli“ (de a lua o carte din bibliotecă, de a o deschide la întâmplare şi de a citi câteva pagini sau câteva pasaje).
- Dreptul de a citi cu voce tare.
- Dreptul de a tăcea (adică dreptul de a nu fi obligat să-ţi justifici lecturile şi să dai socoteală cuiva despre ele).
(Ca un roman, Drepturile imprescriptibile ale cititorului)
Drepturile imprescriptibile ale cititorului sunt valabile – fără restricţii – şi pentru cititorul de vârstă şcolară.
Eseul Ca un roman este un vibrant elogiu adus lecturii, autorul precizând însă că îşi imploră colegii profesori să nu-i folosească textul „drept instrument de tortură pedagogică“.
© CCC
Orice carte care ajută copilul să-şi formeze obiceiul de a citi, care transformă cititul într-o nevoie profundă şi continuă, este bună pentru el.
Singurul sfat ce se poate da cuiva în ce priveşte lectura este de a nu accepta nici un sfat, de a urma, dimpotrivă, propriul instinct, de a utiliza propriile facultăţi intelectuale, de a trage propriile concluzii.
Să nu citești niciodată o carte care n-are măcar un an vechime.
Când lectura unei cărți vă înalță cugetul şi vă insuflă sentimente nobile şi îndrăznețe, nu mai căutați alt criteriu pentru judecarea ei: este bună şi făurită de mâna unui meşter priceput.
(Despre creațiile artistice, 31)
Lectura înalță sufletul, iar un prieten luminat îl mângâie.
© CCC
Lectura tuturor cartilor bune este ca o convorbire cu cei mai luminati oameni ai secolelor trecute.
Când citeşti prima oară ceva – e argint. A doua oară – aur, a treia oară – înţelepciune.
Proverb gruzin
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
(Cine moare?)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.