Nicolas de Malebranche

Nicolas de Malebranche, 5 aug. 1638 – 13 oct. 1715, filosof raționalist, teolog și preot oratorian francez, format in domeniul neoplatonismului augustinian, considerat un adept critic al cartezianismului. Cunoscut ca fiind “Filozoful ocazional,” un termen inventat de David Hume. A trait 77 de ani.

In lucrările sale, a încercat să sintetizeze gândirea Sf. Augustin și a lui Descartes. Malebranche este cunoscut mai ales pentru doctrinele sale “Viziunea ideilor in Dumnezeu” (toate ideile noastre se afla in substanta lui Dumnezeu, “vedem toate lucrurile in Dumnezeu”) și ocazionalism (ceea ce numim, de obicei, cauze sunt, de fapt, ocazii create de Dumnezeu pentru a actiona si a produce urmari) care i-au permis sa demonstreze rolul activ al lui Dumnezeu în fiecare aspect al lumii, precum și dependența totală a sufletului vis-à-vis de Dumnezeu.

Opere principale:

Despre căutarea adevărului, 1674-1675; Conversații creștine, 1676; Tratat despre natură și har, 1680; Meditatii crestine si metafizice, 1682; Tratat de morala, 1684; Dialoguri despre metafizica, religie și moarte, 1688; Tratat despre iubirea de Dumnezeu, 1698; Dialogul dintre un filozof creștin și un filozof chinez despre existența și natura lui Dumnezeu, 1708; Scrisori către Dortous de Mairan; Reflecții asupra premonitiei fizice, 1715.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.