Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Limba este intaiul mare poem al unui popor.
Trebuie să fii stăpân pe tine pentru a fi stăpânul lumii.
© CCC
Am găsit o foarte frumoasă definiție a artei postmoderniste: artă care înfățișează viața și arta în cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfâșiat, totul este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. Mă gândesc la limba română, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri. Se vorbește, astăzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se întamplă. Avea Odobescu o vorbă despre limba românească – o “limbă spornică și vârtoasă”, adică o limbă bogată și cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minţii şi asupra inimii. Or, impactul lingvistic astăzi este zero. Se poate vorbi, se poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect.
…Si asta e o medalie, sa poti sa vorbesti si sa scrii corect in limba romana. Cati o fac?
Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.
Poti folosi orice limbaj doresti, niciodata nu poti spune altceva decat ceea ce esti.
Nu ca să-mi uit limba, învăţ alte limbi, ci doar mă plimb prin grădinile altora ca să culeg flori pentru limba mea.
© CCC
Îi vorbesc lui Dumnezeu în spaniolă, femeilor, în italiană, bărbaților, în franceză și calului meu, în germană.
© CCC
Limba romana e patria mea.
Ceea ce limbajul meu ascunde, corpul meu o spune. Corpul meu este un copil încăpățânat, limbajul meu este un adult foarte civilizat…
(Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit)
© CCC
Limba trebuie sa fie acordata ca o vioara.
Îmi amintesc ce-a spus Emerson [Ralph Waldo Emerson]: limbajul este poezie fosilă. El a spus că fiecare cuvânt este o metaforă. Puteți verifica acest lucru căutând un cuvânt în dicționar.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
Limba este arhiva istoriei... Limba este poezia-fosila.
Cu cât mă gândesc mai mult la limbaj, cu atât mă uimește mai mult faptul că oamenii se înțeleg unii pe alții.
© CCC