Rudolf Steiner, 27 febr. 1861 – 30 mar. 1925, născut în Kraljević, Austria, filosof, artist, pedagog, gânditor social și esoterist de origine austriacă, lector și fondator al antroposofiei, o mișcare bazată pe ideea că există o lume spirituală comprehensibilă gândirii pure, dar accesibilă numai celor mai înalte facultăţi ale cunoaşterii mentale. A trăit 64 de ani.
Fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei (armonie de sunete, de linii, de mișcări etc., în muzică, în dans, în vorbire etc.), agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.
Fiu al unui angajat al căilor ferate, Rudolf Steiner a studiat științele la Colegiul Tehnic din Viena între 1879 și 1883. Întrerupând acest curs pentru a-și aprofunda cultura literară și filozofică, a lucrat ca tutore.
Atras încă din tinerețe de operele lui Goethe, Steiner a început editarea și comentarea lucrărilor științifice ale poetului și, între 1889 și 1896, a lucrat la ediția standard a lucrărilor sale complete la Weimar. Această lucrare l-a determinat să susțină o teză de filozofie în care analizează modul de gândire al poetului, atât obiectiv, cât și idealist.
În această perioadă a scris Die Philosophie der Freiheit („Filosofia libertății”, 1894), apoi s-a mutat la Berlin pentru a edita revista literară Magazin für Literatur și pentru a ține prelegeri.
În 1894, a publicat „Filosofia libertății”, prima lucrare dintr-o serie care evidențiază o percepție ascuțită a lumii spirituale și care tinde să spiritualizeze fiecare domeniu al existenței.
A fost mai întîi curator (director) la Arhivele Științifice ale lui Goethe și Schiller la Weimar, apoi a devenit lector. După ruptura de Annie Besant, de la Societatea Teozofică, în 1929 a creat Societatea Antroposofică Universală.
Devenit conducătorul unei mișcări de reînnoire spirituală, a pus în aplicare o nouă metodă educațională bazată pe dezvoltarea copilului prin deschiderea primei Școli Libere Waldorf pe 7 septembrie 1919.
Mistic atras de ocultism, Rudolf Steiner rămâne pentru mulți inventatorul unei noi pedagogii, deși teoriile sale sunt uneori considerate sectare.
Opere principale:
Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe, 1883; Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume, 1886; Adevăr și știință, 1892; Filosofia libertății, 1894; Friedrich Nietzsche: un luptător împotriva epocii sale, 1895; Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume, 1901; Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității, 1902; Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului, 1904; Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare?, 1904; Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908; Treptele cunoașterii superioare, 1905; Știința tainică în schiță (Știința ocultă, 1910; Poarta inițierii – Prima dramă-misteriu, 1910;Încercarea sufletului – A doua dramă-misteriu, 1911; Păzitorul Pragului – A treia dramă-misteriu, 1912; Trezirea sufletelor – A patra dramă-misteriu, 1913; Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911; Un drum spre cunoașterea de sine – Meditații, 1912; Pragul lumii spirituale – Aforisme, 1913; Enigmele filosofiei, 1914; Puncte centrale ale problemei sociale, 1919; Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane, 1919-1920; Inițierea – Cunoașterea lumilor superioare, 1922; Teze antroposofice, 1924; Fundamentele terapiei antroposofice (carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925; Povestea vieții mele (carte autobiografică, 1925; Știința inițiatică și cunoașterea aștrilor.