Citate de Rudolf Steiner

Destainuieste-ti suferintele, iti alini durerea.

Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență. © CCC

Pentru a ne sustrage de la relele imaginare, sau in tot cazul indoielnice, ne supunem adesea la suferinte reale.

Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic. (Neasteptata) © CCC

Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!

Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.

Suferinta incercata de un barbat dintr-o bucata nu ar trebui sa fie mai sfredelitoare decat o ingaduie masura, nici mai mare decat rana.

Suferinta ne face simturile mai delicate, mai fine.

Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.

Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.

Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.

Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.

Nenorocirea de a nu putea plange este una dintre cele mai crude.

Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad.

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire? (Noi) © CCC

Cine indura suferintele isi aminteste de ele.

Suferința în doi este suferință pe jumătate.

Arhitectura produce o dispoziție muzicală în ființa noastră interioară și observăm că, deși elementele arhitecturii și ale muzicii par atât de străine în lumea exterioară, prin această dispoziție muzicală generată în noi, experiența noastră în arhitectură aduce o reconciliere, un echilibru între aceste două elemente. © CCC

Suferintele noastre isi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu si invers. De aici subtonul de melancolie al intregii noastre vieti.