Filistinii urasc rasul. Ei denunta cu gravitate si rautate vendetei populare pe oamenii veseli. Si o data compromis pe tema veseliei, e greu intr-o societate ipocrita, sa mai poti fi respectat de prostii seriosi ori de ipocritii gravi…Rasul ca si comicul…sunt o atitudine in fata vietii si pana la un punct, o solutie filosofica. Dar exista ras si ras. Una e comicaria ieftina, apanaj de circ, si alta e rasul-atitudine, izvorat ca derivator al unei seriozitati, care gaseste ca la urma urmei tot distractia e cea mai inofensiva sanctiune aplicata urateniilor din lumea asta.
Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.
Suferința în doi este suferință pe jumătate.
Daca plangi de bucurie, nu iti sterge lacrimile: i le furi durerii.
© CCC
Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.
Suferinta nu este poate decat o placere violenta.
Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.
Bucuria trebuie sa fie generata de tine insuti. Ea exista ori nu exista. Bucuria e intemeiata pe ceva prea profund pentru a fi inteles si comunicat.
Bucuria se impartaseste, nu si durerea. Aceasta ne apartine. E a noastra… Nu sufera imparteala.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.