Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…
Omul e adaptabil ca microbii şi ca viruşii, iar memoria lui este ca lichidul care ia forma vasului în care-l torni.
Răul e scris pe aramă, binele - pe nisip.
Bucuria si durerea masoara greu orele; prima le face secunde, cealalta, secole.
Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.
Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.
Uite-aşa ţi se face dor de moarte. Ca să nu mai vezi, să nu mai auzi.