Filistinii urasc rasul. Ei denunta cu gravitate si rautate vendetei populare pe oamenii veseli. Si o data compromis pe tema veseliei, e greu intr-o societate ipocrita, sa mai poti fi respectat de prostii seriosi ori de ipocritii gravi…Rasul ca si comicul…sunt o atitudine in fata vietii si pana la un punct, o solutie filosofica. Dar exista ras si ras. Una e comicaria ieftina, apanaj de circ, si alta e rasul-atitudine, izvorat ca derivator al unei seriozitati, care gaseste ca la urma urmei tot distractia e cea mai inofensiva sanctiune aplicata urateniilor din lumea asta.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Prea multa suferinta, ca si prea multa bucurie, intrece masura si dureaza putin. Inima omului nu poate sa ramana multa vreme la o extrema.
Durerea o poti incerca in singuratate, insa bucuria, pentru a o cunoaste intr-o masura deplina, trebuie sa o imparti cu altcineva.
Sa ne bucuram de ceea ce ne putem bucura acum.
Nu există bucurie mai mare decât cea neașteptată.
(Antigona)
Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.