Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Constiinta e o facla care lumineaza inima si un judecator neadormit pe care omul il poarta intotdeauna cu el.
Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență.
© CCC
Ce muritor rămâne drept dacă nu se teme de nimic?
(Eumenidele)
© CCC
Măsura este supremul bun.
(Agamemnon, 458)
În orice întreprinzi, nu există nimic mai dezastruos decât partenerii răi.
(Șapte contra Tebei)
© CCC
E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire?
(Noi)
© CCC
Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.
N-ai patit nimic rau, daca recunosti ca nu suferi.
Disciplina este izvorul succesului.
(Cei șapte împotriva Tebei, 467)
E o înclinaţie înnăscută a muritorilor să-l calce în picioare pe cel căzut.
(Agamemnon)
© CCC
Moartea este mai blândă decât tirania.
(Agamemnon, 458)
Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic.
(Neasteptata)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.