Citate de Liviu Rebreanu

Suferinta nu este grandioasa decat cand este evocata dupa ani si ani de amintire si a fost curatata de tot ce era meschin.

Desigur, ca suferind, se pot invata multe lucruri. Partea proasta este ca dupa ce am suferit am pierdut puterea de-a ne putea folosi de cele invatate.

Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență. © CCC

Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic. (Neasteptata) © CCC

Adevarul e ca toata lumea te va rani. Trebuie doar sa-i gasesti pe cei pentru care merita sa suferi. © CCC

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.

N-ai patit nimic rau, daca recunosti ca nu suferi.

Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.

Cine a gresit la nesfarsit sufera tot la nesfarsit. © CCC

Arta e o forma a vietii, chiar viata.

Cuţite înfig în noi doar cei pe care îi iubim.

Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare. (Despre Octavian Goga)

Ridica-te de la suferinta ta, la suferinta tuturor.

Numai in fata mortii omul pricepe pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.

Binele n-ar exista in lume daca n-ar fi si raul. De-abia in lupta cu raul se poate releva binele si virtutea.

Toti oamenii au nevoie de iubire si sunt vrednici de ea.

Suferintele noastre isi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu si invers. De aici subtonul de melancolie al intregii noastre vieti.

Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!

Trebuie sa invingem teama de ce va veni si amintirea vechii suferinte, aceasta fiindca nu ma mai intereseaza, aceea fiindca nu ma intereseaza inca.