Citate de Anaxagora

De ce ochi vom avea nevoie și de ce răbdare, sau mai degrabă de ce orbire ca să vedem deodată lumina zilei. (Inocențe și memorie) © CCC

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe. (Norii)

Când ai nevoie de o lampă, trebuie să menţii uleiul în ea. © CCC

Mă cufund în lumina imensității. © CCC

Pentru ca lumina sa straluceasca atat de intens, intunericul trebuie sa fie prezent.

Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata?   Nimicul zacea-n agonie, cand singur plutea-n intuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!"   O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,   o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci - cine stie?   Lumina, ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. (Lumina)

Inteligența este principiul tuturor lucrurilor, cauza și stăpâna universului, ea dă ordine celui dezordonat, mișcare celui nemişcat, separă ceea ce este amestecat, face o lume din ceea ce este confuz. (Doxografie) © CCC

Lucrurile care se află într-o lume unică nu sunt izolate; nu a existat o lovitură de secure pentru a separa căldura de frig sau frigul de căldură. (Fragmente) © CCC

Totul e în toate. (Fragmente) © CCC

Nu eu i-am pierdut pe atenieni, ci atenienii m-au pierdut pe mine. © CCC

Am fost ca nerodul din poveste Ce căra Soarele cu oborocul În casa-i fără uşi, fără ferestre… Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul. Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară, În lumină şi pară, Şi când mi se părea că sunt pline, Intram, răstrurnându-le-n mine. Aşa ani de-a rândul M-am canonit să car lumina cu gândul… Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate Izvorul luminii adevărate: El a luat în mâini securea durerii Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii. Au curs cărămizi şi noroi puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieţii, Au curs lacrimi multe şi suspine, Dar prin spărtura făcută-n mine, Ca printr-un ochi de geam în zidul greu, Soarele a năvălit înlăuntrul meu. Şi cu el deodată, Lumea toată… Îngerul luminător a zburat aiurea, Lăsându-şi înfiptă securea; Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină De soare, de slavă şi de lumină. (Luminătorul)

Hazardul este o cauză obscură pentru raţiunea umană; evenimentele se datorează fie necesităţii, fie destinului, fie alegerilor libere, fie întâmplării, sau se întâmplă de la sine. Hazardul este un nume dat acţiunii necoordonate. (Doxografie) © CCC

Toti oamenii iubesc lumina mai presus de orice, de aceea au inventat focul. (Pictorii cubisti) © CCC

Cine poartă în sine soarele şi viaţa nu va căuta lumina în altă parte...

Vizibilul ne deschide ochii asupra invizibilului. (Fragmente) © CCC

Dintre toţi cei consideraţi fericiţi, nici unul nu este. © CCC

Fiti pentru voi insiva o lumina.

Semințele tuturor lucrurilor se află în toate celelalte lucruri. © CCC

Tot ce se manifestă este viziunea invizibilului. (Texte) © CCC

Mă iluminez de imensitate. (Dimineața, vol. Bucuria) © CCC