Am fost ca nerodul din poveste
Ce căra Soarele cu oborocul
În casa-i fără uşi, fără ferestre…
Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul.
Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară,
În lumină şi pară,
Şi când mi se părea că sunt pline,
Intram, răstrurnându-le-n mine.
Aşa ani de-a rândul
M-am canonit să car lumina cu gândul…
Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate
Izvorul luminii adevărate:
El a luat în mâini securea durerii
Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii.
Au curs cărămizi şi noroi puzderii,
S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,
Au curs lacrimi multe şi suspine,
Dar prin spărtura făcută-n mine,
Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,
Soarele a năvălit înlăuntrul meu.
Şi cu el deodată,
Lumea toată…
Îngerul luminător a zburat aiurea,
Lăsându-şi înfiptă securea;
Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină
De soare, de slavă şi de lumină.
(Luminătorul)
Oh! Cât de adevărat, nu-i așa, că adevărata lumină, singura lumină este aceea pe care o avem în noi înșine!
(Scrisoare către Léonie d'Aunet)
© CCC
Dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?
(Dacă eu nu ard)
(traducere de Petru Dimofte)
Fiti pentru voi insiva o lumina.
Mai multă lumină...
(Ultimele cuvinte)
Fericirea e o operă de artă. Mânuiţi-o cu mare atenţie!
Cățelușul meu – o inimă care bate la picioarele mele.
© CCC
Adevărata originalitate constă nu într-o metodă nouă, ci într-o versiune nouă.
Adevărata originalitate nu constă într-o manieră nouă, ci într-o viziune nouă.
© CCC
Când ai nevoie de o lampă, trebuie să menţii uleiul în ea.
© CCC
Cine poartă în sine soarele şi viaţa nu va căuta lumina în altă parte...
De ce ochi vom avea nevoie și de ce răbdare, sau mai degrabă de ce orbire ca să vedem deodată lumina zilei.
(Inocențe și memorie)
© CCC
Pentru ca lumina sa straluceasca atat de intens, intunericul trebuie sa fie prezent.
Feriţi-vă de monotonie; este mama tuturor păcatelor mortale.
Luminile nu fac decât să ne lumineze calea; dar ele nicidecum nu dau oamenilor puterea de a o şi străbate.
Aerul ideilor este singurul aer care merită să fie respirat.
© CCC
Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?
Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina, ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.
(Lumina)
Să ştii când să fii generos şi când să fii ferm - asta înseamnă înţelepciune.
Toti oamenii iubesc lumina mai presus de orice, de aceea au inventat focul.
(Pictorii cubisti)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.