Citate de Edith Wharton

Imaginaţi-vă că, dintr-o dată, vă acordaţi dreptul de a fi foarte fericiţi. (Zubial) © CCC

Ceea ce ma incanta astazi este fericirea de a fi trecut prin toate suferintele pentru a trai mai bine ceea ce traiesc acum. © CCC

Fericirea a ajuns la mine pe căi ocolite. Reţeta nu o pot da, pentru că sunt mulţi oameni care nu ar digera procesul de fabricaţie. Fericirea este probabil momentul acela scurt de extaz când întâlneşti un bărbat care îţi place sau îţi cumperi o geantă sau dai cu un parfum extraordinar. Genul ăla de fericire ţine puţin şi nu e durabil. Aş miza mai mult pe o pace interioară, care este rezultatul unei împăcări cu sine, cu destinul, aşa cum spuneau anticii este important să ne cunoaştem pe noi înşine, este excursia cea mai grea, pentru că o dată ce avem curajul să ne privim cu luciditate, urmează faza a doua, care este cea mai importantă, să schimbăm ce nu e bine pentru noi, în relaţiile cu ceilalţi sau cu destinul. Sunt lucruri care nu ne ies fiindcă nu ne sunt scrise şi nu le putem obţine cu forţa. Nicio viaţă nu este perfectă.

E mult mai usor sa promiti fericirea decat sa o dai.

Asa cum cea mai perfecta dragoste, daca o descompunem in momentele ei componente, apare formata din nenumarate conflicte marunte, intotdeauna rezolvate prin incredere, tot astfel fericirea, daca este analizata pana in cele mai mici amanunte, se dovedeste a fi o suma de lupte si framantari, intotdeauna salvata de aparenta. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Ce sinucidere poate fi fericirea!

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

Fericirea este un ragaz pe care ti-l lasa  nelinistea.

Tot ce nu vizeaza esentialul imi este indiferent. Fericirea n-as putea-o atinge decat daca as reusi sa ridic lumea ca s-o fac sa intre in adevar, pur, imuabil.

Tinem sa facem pe deplin fericita sau, daca lucrul acesta nu e cu putinta, total nefericita fiinta pe care o iubim.

Nu e suferinta pe lume pe care sa n-o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare alunga intunericul dintr-o  mare camera.

O mare iubire, o credinta… o prejudecata mai puternica decat altele fac sa patrunda intr-o anumita constiinta armura nevazuta care-i lipsea si-i ingaduie sa atinga acea stare de echilibru care este in fond fericirea.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Cine nu se considera un om fericit este un nefericit, chiar daca ar fi stapanul lumii.

Omul intelept se simte fericit cand dobandeste propria lui aprobare, iar cel prost cand se recomanda aplauzelor celor aflati mai presus de el.

Clipele cu adevarat frumoase sunt intotdeauna melancolice. Simti ca sunt trecatoare, ai vrea sa le opresti in loc, dar nu-i posibil.

Când suntem forțați să renunțăm la ceea ce ne-ar fi putut face fericiți pe pământ, nu ne rămâne decât să ne consolăm făcându-i pe alții la fel de fericiți. (Matilda, 1841) © CCC

Totul ne scapă constant, chiar și oamenii pe care îi iubim. Rămâne însă certitudinea că anumite momente au fost ceea ce numim fericire. (Vis de dragoste) © CCC

Putem răspândi lumina în două moduri: fie ca o lumânare, fie ca o oglindă care o reflectă. © CCC