Am fost ca nerodul din poveste
Ce căra Soarele cu oborocul
În casa-i fără uşi, fără ferestre…
Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul.
Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară,
În lumină şi pară,
Şi când mi se părea că sunt pline,
Intram, răstrurnându-le-n mine.
Aşa ani de-a rândul
M-am canonit să car lumina cu gândul…
Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate
Izvorul luminii adevărate:
El a luat în mâini securea durerii
Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii.
Au curs cărămizi şi noroi puzderii,
S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,
Au curs lacrimi multe şi suspine,
Dar prin spărtura făcută-n mine,
Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,
Soarele a năvălit înlăuntrul meu.
Şi cu el deodată,
Lumea toată…
Îngerul luminător a zburat aiurea,
Lăsându-şi înfiptă securea;
Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină
De soare, de slavă şi de lumină.
(Luminătorul)
Dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?
(Dacă eu nu ard)
(traducere de Petru Dimofte)
Esti ispitit intotdeauna sa te sprijini peste masura pe dragostea acelora care ti-o daruiesc din toata inima.
Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.
Totul este bine când se află la locul său şi la vremea sa.
Minciuna îl perverteşte pe cel care o foloseşte înainte de a-l nimici pe acela împotriva căruia e îndreptată.
Un prieten are dreptul sa ne spuna orice?... un adevar neplacut i se iarta mai degraba unui dusman decat unui prieten.
Prietenia e un stapan tot atat de poruncitor ca si dragostea… E mult mai mult. Pentru ca dragostea e risipitoare, ia si da cu amandoua mainile. Prietenia e discreta, se multumeste cu putin. Dar acest putin e tot ce e mai bun pe lume.