Lumină lină, lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară.
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind.
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină din lumină lină.
Cine te-așteaptă te iubește,
Iubindu-te nădăjduiește,
Căci într-o zi, lumină lină,
Vei răsări la noi deplină.
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină, lini lumini
Răsari din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au pierit în zare.
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină, lini lumini
Înstrăinându-i pe străini.
Lumină lină, nuntă, leac,
Tămăduind veac după veac.
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat,
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină, leac divin
Încununându-l pe străin.
Deasupra stinsului pământ,
Lumină lină, Logos Sfânt.
(Lumină lină, vol. Imnele bucuriei)
Aceste versuri exprimă lirismul cu cea mai profundă semnificație al lui Ioan Alexandru: simbolul luminii se află chiar în inima creştinismului, întrucât Dumnezeu este lumină.
Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de minciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.
Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.
Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.
Cand cineva ascunde faptul ca iubeste placerea, inseamna ca are deprinderi urate.
Sunt adevărate doar acele idei care sunt trăite cu tot sufletul.
Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand nu vom mai fi noi.
Cele mai grele lupte nu sunt intotdeauna cele pe care le dai cu altii. Sunt cele pe care le dai cu tine.