Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm".
Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard".
- Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)?
- Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi.
– Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic.
© CCC
A se asemana nu inseamna a se identifica.
Că ești soție sau iubită a unui artist sau scriitor celebru te duce la același lucru.
Semințele tuturor lucrurilor se află în toate celelalte lucruri.
© CCC
Cu cât apropiaţii noştri ne seamănă mai mult, cu atât ne plac mai mult; a respecta pe cineva e totuna cu a-l pune pe aceeaşi treaptă cu tine.
© CCC
Totul are o explicaţie naturală. Luna nu e un zeu, ci o piatră mare, iar soarele e o piatră fierbinte.
© CCC
Lucrurile care se află într-o lume unică nu sunt izolate; nu a existat o lovitură de secure pentru a separa căldura de frig sau frigul de căldură.
(Fragmente)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.