Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm".
Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard".
- Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)?
- Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi.
– Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic.
© CCC
In orice lucru, nu putem fi judecati decat de cei de o seama cu noi.
Oamenii se aseamana foarte mult unii cu altii, indiferent din ce parte a lumii ar fi.
Elenii (grecii) nu judecă bine despre a deveni sau a pieri, pentru că nimic nu devine și nici nu piere, ci este amestecat sau separat de ceea ce este.
(Fragmente)
© CCC
Semințele tuturor lucrurilor se află în toate celelalte lucruri.
© CCC
Dintre toți oamenii pe care-i consideri fericiți nu există niciunul care să fie cu adevărat.
(Fragmente)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.