Citate de Heinrich Mann

Când cuvintele nu mai pot exprima ceea ce simte inima, există faptele şi mai ales privirile. Încercăm să ne exprimăm sentimentele prin cuvinte, dar unele sunt atât de puternice încât indiferent câte litere am aduna, nu vor fi suficiente pentru a spune ceea ce simțim. © CCC

Iubește pentru bucuria de a iubi și nu pentru ofrandele inimii altcuiva.

In dragoste, norocu-i avutie, Cu bani pamanturi cumperi, nu sotie. (Nevestele vesele din Windsor)

A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.

Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.

Inainte de orice, dragostea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla [...]. Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de-ajuns ca ea doar sa existe.

În viaţă există o singură fericire: aceea de a iubi şi de a fi iubit.

Exista trei dimensiuni ale iubirii: profunzimea, durata si increderea. © CCC

Nu este atat de important sa fii iubit, ci sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.

Îndrăgostit este cel care, alergând prin zăpadă, nu lasă nici o urmă a pașilor săi. Proverb turcesc © CCC

Şi unde există începutul eternităţii sau sfârşitul Lui Dumnezeu în iubire?

Orice dragoste e o încătuşare. Chiar dacă o dulce încătuşare.

Modul in care poti iubi ceva este sa realizezi ca poate fi pierdut.

Iubirea adevarata te face intotdeauna mai bun.

In iubire esti mereu egalul celui iubit, de aceea iubirea este o eminenta scoala a demnitatii.

Orice iubeşti este centrul unui paradis. (Scrieri)

Amorul e ca o morfina: trebuie sa-i crestem doza ca sa incercam senzatii tari.

Nu există prefăcătorie care să poată ascunde multă vreme iubirea, acolo unde s-a încuibat, nici să o simuleze, acolo unde nu există.

Dragostea este ca roua ce udă atât urzicile, cât și crinii. Proverb scandinav © CCC

Şi cu asta se deşteaptă în suflet un dor după adevărata locuinţă a sufletului. Platon a numit dorul acesta Eros - şi asta înseamnă Iubire. Sufletul simte deci un "dor de iubire" după propria lui origine. Şi din acel moment, el trăieşte experienţa trupului şi a tuturor celor supuse simţurilor ca fiind nedesăvârşită şi neesenţială. Pe aripile iubirii, sufletul ar vrea să zboare "acasă" în lumea ideilor. Ar vrea să fie eliberat din temniţa trupului. (Lumea Sofiei)