Citate de Horia-Roman Patapievici

Iubire, dă-mi puterea ta, și această forță mă va salva. (Romeo și Julieta, 1597)

Dragostea e asemenea febrei; pe amandoua nu le putem stapani nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.

Dragostea fara eternitate se numeste angoasa, eternitatea fara dragoste se numeste infern. © CCC

Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire.

A-ti da voie sa iubesti inseamna a iubi deja. © CCC

A iubi pe cineva inseamna sa-l faci sa creasca in proprii sai ochi, sa-l ajuti sa creada in el insusi. © CCC

Dragostea ucide inteligenta. Creierul si inima formeaza o clepsidra. Fiecare cupa se umple doar pentru a o goli pe cealalta. © CCC

Cultura nu e scopul culturii, ci cultura e modalitatea lui a fi uman.

Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.

Marile iubiri sunt rare, ca si capodoperele.

Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.

Cine poate pune frau indragostitilor si sa dea legi?

Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.

Nu iubim in masura in care posedam, ci in masura in care asteptam. © CCC

Harul noutății este pentru iubire ceea ce este floarea pentru fructe; îi dă o strălucire care se destramă repede și nu se mai întoarce niciodată.

Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.

Nu iubesc cei ce nu-si arata iubirea. (Doi domni din Verona)

Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau, In lumina feroce Invata-ma sa ard intunecat, Modeleaza dupa forma aripilor Flacara mea Si purific-o de orice culoare. (Flacara)

Doar femeile care m-au iubit pot ști cât de crud sunt. (Scrisoare către Jacques Rivière) © CCC

Învață-mă cu ce să-ncep întâi și-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi, și cum, de-atâtea lumi luminători,   pe gura ta surâsu-i ca un soare; ei poate niciodată n-or să știe din fiecare clipă trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veșnicie   iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas îți cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niște cuvinte simple-ar fi rămas.   Învață-mă cu ce să-ncep și cum să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă că te-a născut, cu truda ei întreagă, pe tine, bucuria mea de-acum.   Ea, poate, niciodată n-o să știe c-a înflorit în flori și-a curs în ape, că din pământ și sura veșnicie să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;   și, fiindcă-o să murim și noi odată gândește-te: n-ar fi păcat să moară, cuprinsă-n noi, atâta primăvară, și dragostea cu inima deodată?...   De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, și eu voi scrie toate, fir cu fir, ca disprețuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume.   (Gândeste-te, n-ar fi păcat...)