Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?
Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina, ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.
(Lumina)
Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.
Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.
Romanul este rezultatul unei iluzii umane. Iluzia de a putea sa-i intelegi pe ceilalti.
(Cartea rasului si a uitarii)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.