Mihail Bulgakov

Mihail Bulgakov, pe numele complet Mihail Afanasievici Bulgakov, 15 mai [3 mai, stil vechi] 1891 – 10 mar. 1940, dramaturg sovietic, romancier și nuvelist cunoscut mai ales pentru umorul și satira pătrunzătoare.

Destinul lui Bulgakov pare să fi fost guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care au constituit amprenta operei sale.

S-a născut și a crescut la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice și, dupa încheierea studiilor gimnaziale, a intrat la facultatea de medicină în 1909, a urmat cursurile Facultății de Medicină din Kiev și apoi s-a căsătorit.

Inapt pentru serviciul militar, a fost recrutat mai întâi în timpul Primului Război Mondial ca medic pentru Crucea Roșie și va practica medicina pe front, apoi, după absolvire, în 1916, a lucrat într-o comună de lângă Kiev, la spitalul rural Nikolskoye. Impactul acestor experiențe se va reflecta în lucrarea Însemnările unui tânăr medic, pe care a încheiat-o abia în ​​1921, după multe modificări, și care va fi publicată zece ani mai târziu.

Demobilizat din cauza problemelor de sănătate, și-a deschis propriul cabinet la Kiev, dar a trebuit să se alăture armatei lui Simon Petliura, din care a evadat pentru a urma Armata Albă din Caucaz.

În 1920, renunță la cariera de medic și se dedică literaturii și scrisului. În 1921, stabilindu-se la Moscova, începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. A publicat numeroase articole și a lucrat la romanul „Garda Albă”, pe care l-a adaptat ​​pentru scenă în 1925.

Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Demoniada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda Albă. A scris și a pus în scenă multe piese de teatru celebre în perioada 1925-1929, când va colabora cu Teatrul Academic din Moscova.

În anii 1930, criticile tranșante la adresa moravurilor sovietice au dus la interzicerea lucrărilor sale. Cu domiciliul percheziționat, manuscrise confiscate, piese de teatru uneori reprezentate, alteori interzise de autorități, Bulgakov a devenit asistent de regie la Teatrul Artistic până 1936.

Nuvela Inimă de câine se remarcă prin umorul sarcastic, o satiră la adresa pseudoștiinței, publicată în Uniunea Sovietică abia în 1987. Uluitoarea lucrare fantastică Maestrul și Margareta va fi publicată, în ediție necenzurată, abia în 1973.

Autor de comedii, romane despre războiul civil…, inamic al birocrației și al compromisului, acest artist pasionat de teatru, neînțeles și minimalizat de puterea sovietică, a trebuit să se mulțumească cu slujbe de subaltern, pentru a fi jucat.

Opere principale:

romane: Maestrul și Margareta, Garda Albă, Roman teatral, Viața domnului de Molière;

culegeri de nuvele: Inimă de câine, nuvelă satirică științifico-fantastică; Ștergarul cu cocoș; Demoniada; Ouăle fatale;

piese de teatru: Casa Zoicăi, Cabala bigoților, Zilele Turbinilor; Ivan Vasilievici (comedie de moravuri scrisă în 1934-1936, ecranizată sub titlul Țarul Ivan își schimbă profesia în 1973).

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.