Citate despre Inteligenta

Două calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite ori echivalate prin procedeul "mai iei de ici, mai pui colea": inteligenţa şi bunătatea.

Inteligenta, capacitatea de a intelege lumea, nu depinde exclusiv de dimensiunea creierului. Poetul englez Lord Byron avea reputatia de a fi detinut un creier foarte mare (2200 de grame), mai mare decat cel al lui Albert Einstein, care nu era deosebit de mare, si de doua ori mai mare decat cel al lui Anatole France ( 1100 de grame)! Desi a fost foarte talentat, ar fi absurd sa spunem ca Byron a fost mai inteligent decat Einstein si de doua ori mai sclipitor decat Anatole France. Creierul femeilor este, in medie, mai putin voluminos (150 de centimetri cubi) decat al barbatilor, iar creierul unui oriental este, in medie, putin mai mare decat cel al unui occidental. Cu toate acestea, nici o diferenta nu a fost vreodata demonstrata intre inteligenta unui barbat si a unei femei sau intre  inteligenta unui asiatic si cea a unui european. (Origini - nostalgia inceputurilor) © CCC

Femeile inteligente iubesc bărbaţii inteligenţi, mai mult decât bărbaţii inteligenţi iubesc femeile inteligente.

Totuşi, oamenii inteligenţi tocmai de aceea sunt inteligenţi ca să priceapă şi să deznoade lucrurile încâlcite. (Maestrul și Margareta)

Omul e inteligent pentru că are o mână. (Fragmente)

Intotdeauna intre oamenii inteligenti exista un limbaj comun.

Inteligența este capacitatea cu ajutorul căreia vom înțelege, până la urmă, că totul este de neînțeles. (Viața termitelor, 1926)

Cine ţi-a spus că nu există pe lume dragoste adevărată, devotată, dragoste veşnică? Să i se taie mincinosului limba lui ticăloasă! (Maestrul și Margareta)

Dragostea răsărise în calea noastră, aşa cum din pământ răsare într-o ulicioară un ucigaş — ne lovi pe amândoi deodată! Astfel loveşte fulgerul, şi tot aşa pumnalul! De altminteri, ea, mai târziu, susţinea că lucrurile nu stau aşa, că ne iubeam de mult, de când lumea, fără să ne cunoaştem, fără să ne fi văzut vreodată… (Maestrul și Margareta)

Trebuie sa ai curajul de a prefera omul inteligent, omului foarte amabil.

…pe măsură ce Mihail Alexandrovici se aventura într-un labirint în care numai un om foarte cult îşi putea permite să se aventureze fără riscul de a-şi frânge gâtul, poetul afla multe lucruri interesante şi instructive despre Osiris, bunul zeu egiptean, fiu al Cerului şi al Pământului, despre Famuz, zeul fenicienilor, despre Marduc, şi, în sfârşit, despre mai puţin cunoscutul Huitzi-Lopochi, cumplitul zeu, cândva atât de venerat de aztecii din Mexic. (Maestrul și Margareta)

Omenirea iubeşte banii, din orice ar fi făcuţi: din piele, hârtie, bronz sau aur. Oamenii sunt uşuratici... ce să-i faci... uneori şi mila bate la poarta inimii lor... oameni obişnuiţi... (Maestrul și Margareta)

Pe un scriitor nu-l apreciezi după legitimaţie, ci după scrierile lui! (Maestrul și Margareta)

Da, omul este muritor, dar asta n-ar fi încă nimic. Rău e că lucrurile se petrec uneori subit — aici e clenciul! Şi că, în general, el nu-i în stare să spună nici măcar ce va face astă-seară! (Maestrul și Margareta)

Inteligența este relativă, dar prostia este absolută. (Teoria relativității în materie de inteligență) Anonim

Adaptabilitatea e indiciul indubitabil al inteligentei; din pacate, unii indivizi sunt prea… inteligenti.

O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.

…laşitatea este cel mai îngrozitor dintre vicii! (Maestrul și Margareta)

Inteligenta inseamna sa propui altuia ceea ce ai mai pretios, facand totul pentru ca acesta sa poata dispune de el. (Mai mult decat vie) © CCC

Scoţând din sertarul mesei caietele cu romanul scris de mână şi exemplarele dactilografiate, am început să le ard. E o treabă foarte grea, fiindcă hârtia scrisă arde anevoie. (Maestrul și Margareta)