Din ziua când, la nouăsprezece ani, se măritase şi se mutase în această vilă, ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinţe? Ce-i trebuia acestei femei, în ai cărei ochi ardea totdeauna o mică flacără de neînţeles? Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puţin crucişă, care în acea zi de primăvară ieşise ţinând în mână un buchet de mimoze? Nu ştiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevărul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea în stil gotic, nici de grădina ei, şi nici de bani. Spunea adevărul, pe el îl iubea.
(Maestrul și Margareta)
Scoţând din sertarul mesei caietele cu romanul scris de mână şi exemplarele dactilografiate, am început să le ard. E o treabă foarte grea, fiindcă hârtia scrisă arde anevoie.
(Maestrul și Margareta)
Orice aventură necesită un prim pas.
© CCC
Fericit omul care știe să spună: nu! Doar el e cu adevărat stăpân pe timpul său, pe averea sa și pe onoarea sa. Trebuie să știi să spui: nu! chiar și unui om sărac, chiar și unei femei, chiar și unui bătrân bun, cu riscul de a renunța la caritate, demnitate și independență pentru a te aventura.
© CCC
Aventura nu-i sa te urci pe un yaht supraelegant si sa faci inconjurul lumii; aventura (si romantism) este sa-ti rodesti viata care ti-a picat acolo unde te-ai nascut din intamplare si-n conditiile date. Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii, de neprevazut si de Mister.
Da, omul este muritor, dar asta n-ar fi încă nimic. Rău e că lucrurile se petrec uneori subit — aici e clenciul! Şi că, în general, el nu-i în stare să spună nici măcar ce va face astă-seară!
(Maestrul și Margareta)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.