Citate de George Sand

Iluziile dragostei pot fi mai plăcute; dar cine nu ştie, de asemenea, că sunt mai puţin durabile? (Legăturile primejdioase)

Sunt captivul celor o mie de ființe pe care le iubesc. (Stanțe și poeme) © CCC

Vei fi iubit in ziua in care vei putea sa-ti arati slabiciunile fara ca celalalt sa se foloseasca de asta pentru a-si amplifica puterea.

Respectul si dragostea trebuie sa fie atat de bine propor­tionate, incat sa se sustina reciproc, fara ca respectul sa inabuse dragostea.

Declaratiile de dragoste, facute pentru totdeauna, nu sunt niciodata ridicole atunci cand sunt insotite de smaralde. © CCC

Alături de mine vei rămâne cerul iubirii inimii mele.

Iubirea fără un pic de nebunie nu valorează nici cât o sardină! Proverb spaniol © CCC

Ce-i dragostea, numai acela stie care iubeste fara speranta.

Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna, treci cu fruntea sus, încrezător, iei în braţe şi opreşti furtuna, duci pe umeri visul tuturor.   Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare. Aperi cu putere orice legi: nu faci răni, te-apleci la fiecare. Rupi din tine suflet şi le legi.   Când iubeşti, ţii căile măsurii. Peste toate treci fără dureri. Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii, dai orice, fără nimic să ceri.   Când iubeşti, oricărui i te dărui, dai în lături toate şi le poţi… doar cu vorba şi cu gândul nărui și te-arunci în luptă pentru toţi.

Bărbatul caută, fecioara așteaptă, femeia atrage. (Dragostea)

Când beția iubirii a trecut, râdem adesea de comparațiile pe care ne-a pus să le facem. © CCC

Ce definitorie poate fi prima întâlnire cu un om, prima impresie pe care ţi-o face. Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.

Amorul e ca o morfina: trebuie sa-i crestem doza ca sa incercam senzatii tari.

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Nu mai iubim pe nimeni, atunci cand iubim.

În dragoste, regii și cerșetorii sunt egali. Proverb indian © CCC

Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.

Cauta iubirea cu inima, nu cu capul.

Au ce mi-a fost din tine mai aproape? Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor, sau mâna ta, în care, la izvor, mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape ?   Sau glasu-nvăluindu-mă ușor, sau ochii tăi în cari o lume-ncape, ce deodată mi-o deschizi subt pleoape – sau drumul laolaltă, suitor ?   Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme și părul n-a putut de ierni să scape, în ochii tăi privind – o, nu te teme ! – și azi mai regăsesc același dor, pe care anii au știut să-l sape în limpezimea primului fior. (Ție)

Prolog Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat. Seara-i sublimă. În poartă îți bat. Bat - dar, distantă, tu nici nu tresari Și peste tot nestemate presari. Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit? Turnu-i de Însăși Regina zidit. Orice căluț de pe brâul sculptat Scapără flăcări, ca fermecat. Sus se avântă cupola,-n azur, Joacă-n ferestre văpaia din jur. Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit De primăvară-i acum aurit. Tu m-așteptai ca să vin la apus? Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus? (Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'', 28 decembrie 1903) (Traducere de Emil Iordache)