Blocați în timp, în istorie, în viața noastră, în lume, avem dreptul să ne imaginăm, vag și fără certitudine, ce a fost înainte și ce va fi după. Nu putem spune nimic incontestabil sau definitiv. Pentru noi, cei rătăciți, universul, timpul, istoria, sensul vieții noastre ne apar ca un secret.
Orice secret presupune un adevăr reținut și ascuns. Moștenitor al unei multitudini de forțe magice, apoi al unei mulțimi de zeițe și zei cu genealogii complicate. Dumnezeu a fost mult timp deținătorul și garantul acestui adevăr ascuns. Dar mulți, timp de un secol sau două – și chiar înainte, în număr mai mic – se întreabă dacă există. Mulți susțin că nu. A vedea un secret în univers ar însemna să-L anticipezi pe Dumnezeu.
(Călăuza rătăciților, Secretul)
© CCC
O limită nu se atinge.
(Lumea educației - sept. 2000)
© CCC
Cum putem pretinde ca altul sa ne pastreze secretul, cand nu l-am putut pastra noi insine?
O urmă care nu se poate şterge nu este o urmă.
(Scriitură și diferență)
© CCC
Un indragostit isi poate ascunde taina cam tot asa cum se poate ascunde o bubuitura de tun.
Când începe secretomania sau misterul, nici viciul sau escrocheria nu sunt prea departe.
Posibilă sau imposibilă, iertarea ne întoarce spre trecut. Există, de asemenea, și ceva ulterior iertării.
(Lumea educației – sept. 2000)
Pentru unii, iertarea este imposibilă, pentru alții, este inerentă reconstrucției lor și dorinței de a merge mai departe.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.