Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
S-ar spune ca viata nu este decat o imensa bataie de joc.
Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim.
Non quamdiu, sed quam bene vixeris refert.
Nu intereseaza cat timp ai trait, ci cat de corect.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Viaţa nu este dată nimănui în proprietate, ci este dată tuturor ca să o folosească.
(De rerum natura / Despre natura lucrurilor)
© CCC
In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.
Vita quam sit brevis, cogita!
Gandeste-te bine: cat de scurta-i viata!
(Plautus, Mostellaria)
Nu te certa cu viata. Nu fi o fiinta abstracta.
Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.