Citate de Mihail Codreanu

Priveste in tine insuti. Esti multumit de viata pe care o traiesti? © CCC

Si daca viata-i trecatoare, sa-i presaram in cale trandafiri.

O viata intreaga era prea scurta pentru a scoate in evidenta aroma completa; pentru a extrage fiecare uncie de placere, fiecare nuanta de sens. © CCC

Viața însăși este cea mai minunată poveste. © CCC

Unii concep viata ca un râu, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la ţarmuri inflorite. Altii o con­cep ca un curent, in susul caruia trebuie sa inoti voiniceste, cu speranta indoielnica de a ajunge la un mal aspru, unde sa-ti odihnesti capul obosit.

Este o dorinta pioasa a tuturor parintilor ca sa vada realizat in fiii lor ceea ce insilor le-a lipsit, ca si cum ar trai a doua oara, si experientele primei vieti le-ar folosi abia acum.

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

A doua jumatate din viata omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate in prima jumatate.

Trebuie sa existe un colt de lume in care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste maini uriase care sa zgaltaie globul, si totul sa inceapa din nou...

Viata nu e prafuita, e vie. Asa de vie, asa de plina de seva si de soare ca cine n-are dreptate nu o poate privi in fata...

Trebuie să ne zbatem ca să trăim, trebuie să păşim ca să avansăm, trebuie să înotăm ca să ne salvăm.

Omul sa traiasca facandu-si prezentul cat mai placut, caci ziua de maine se apropie necunoscuta.

Viața însăși se schimbă atât de repede. Astăzi este atât de greu să faci predicții despre cum vor fi lucrurile peste zece ani. (Contact, enciclopedia creației (emisiune la TV canadiană) © CCC

Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.

Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.

Viața plăcută nu este dată de beții și ospețe continue, de desfătări, mese copioase... ci de un raționament sobru, care cercetează cauzele oricărei preferințe și repulsii și alungă opiniile care produc maximă tulburare în suflet.

Trăiam, însă, o viaţă autentic rurală, ritmată de anotimpuri, poruncită de natură, înseilată pe datini şi străvechi obiceiuri. Trebuie să vă mai spun că nu am avut preoţi în familie.

Poți trăi o sută de ani dacă renunți la toate lucrurile care te fac să-ți dorești să trăiești o sută de ani.

Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.

Există ceea ce ne dorim și există ceea ce visăm. Mai există și ceea ce vine și la ce nu ne-am gândit. (O bucată de cer) © CCC