A mai trecut o zi din viaţa mea
Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul;
Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul:
"Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?
În vreme clipa dacă-ncremenea,
Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul...
Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul...
Şi slava ta-n gheenă rămânea...
Când trecerea e singura tărie,
A veşniciei nestatornicie
N-o tângui cu plânsul tău nerod;
Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare,
Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod
Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare"...
(Într-un miez de noapte)
Omul nu poate trai daca nu simte atasament fata de ceva care sa-l depaseasca. Viata nu este suportabila decat daca ii intrevedem ratiunea de a fi, daca are un tel prin care sa merite osteneala de a o trai.
Oare viaţa omenească - şi ea atât de fragilă - s-ar păstra în ciuda tuturor necazurilor şi greutăţilor noastre, dacă nu ar merita s-o trăim?
A doua jumatate din viata omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate in prima jumatate.
Viaţa este un dar pe care îl merităm numai atunci când îl dăruim.
Viata se petrece in intregime dorind…
© CCC