Citate de Hans C. Andersen

O viata intreaga era prea scurta pentru a scoate in evidenta aroma completa; pentru a extrage fiecare uncie de placere, fiecare nuanta de sens. © CCC

Şi ce înseamnă viaţa, dacă nu există durere, remuşcare, lacrimi? © CCC

Nu putem reface viața. Facem alegeri și lăsăm lucruri în urmă. Uneori mi se întâmplă să mă gândesc la cele pe care le las în urmă. La alegerile care rămân. La tot ceea ce nu experimentăm. Ar fi nevoie de mai multe vieți pentru a experimenta unele dintre aceste lucruri. (O bucată de cer) © CCC

Când eram mic, mama mi-a spus că fericirea este cheia vieții. La școală, când mi s-a cerut să scriu ce doresc să fiu mai târziu, am raspuns: "fericit". Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea, le-am raspuns că nu au înțeles viața. © CCC

Viaţa este infinit mai ciudată decât orice ar fi putut inventa mintea omeneasca.

Viaţa este un trandafir la care fiecare petală este o iluzie si fiecare spin, o realitate.

Viața asta e sinucidere lentă, dacă nu citești. (Revolta de pe Caine) © CCC

Ce minunat e sa fii in viata: sa traiesti, sa respiri si sa pasesti cu picioarele pe pamant. Din ce motive i-am invidia pe zei?

Când te-a secat de lacrimi viața care doare, Gândește-te la roua din geana unei flori. Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare, Gândește la trezirea unui copil în zori. (Rubaiate)

E timpul sa traiesti viata pe care ti-ai imaginat-o.

In ziua cand veti pune piciorul in viata, in viata adevarata, in ziua cand o veti cunoaste, cu legile ei, cu necesitatile ei, cu greutatile si necazurile ei, cu rigorile, datoriile, lanturile, incantarile si adevaratele ei dureri, atunci veti vedea cat de sanatoasa este ea si frumoasa, si tare, si rodnica, in virtutea chiar a exactitatii ei.

Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.

Viața este pentru fiecare om o celulă solitară ai cărei pereți sunt oglinzi. © CCC

Întreaga lume este o serie de miracole, dar suntem atât de obişnuiţi cu ele încât le considerăm lucruri obişnuite. © CCC

Dum vivimus, vivamus! Cat timp traim, sa traim!

Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață; Prin codri de simboluri petrece omu-n viață Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.   Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare Într-un acord în care mari taine se ascund, Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare, Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.   Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii, Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii, Iar altele bogate, trufașe, prihănite,   Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite, Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă. (Corespunderi) (Traducere de Al. Philippide)

Viata unui om este ceea ce gandurile lui o fac sa fie.

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Nu sunt lungi plânsul și râsul, Dragostea și dorința și ura: Cred că nu mai sălășuiesc în noi după ce Trecem poarta. Nu sunt lungi zilele vinului și trandafirilor: Dintr-un vis cețos Drumul nostru iese la iveală pentru un timp, apoi se închide Într-un vis. (Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam) © CCC

***

Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam. (Horatius, Odae) Scurtimea vieții nu ne îngăduie să ne făurim speranțe de lungă durată. (Horațiu, Ode)

Nu incerca sa traiesti vesnic. Nu vei reusi.