Arcadienii erau consumatori de castane.
(Fragment LXXXVI. „Noua enciclopedie a citatelor practice a lui Hoyt”, 1922)
Arcadieni: oameni de o simplitate rustică, păstori din Arcadia (”țara idilelor și a fericirii pastorale”).
© CCC
Bărbaţii luptători sunt fortăreaţa cetății.
(Fragmente, Cartea lui Alcaeus, Fragmentul XXII)
© CCC
Nu casele cu acoperişuri frumoase sau zidurile de piatră bine construite, nici canalele şi docurile nu fac cetatea, ci bărbații capabili să profite de oportunitatea lor.
© CCC
Să te pleci de durere este o nebunie;
Nimic nu se câștigă prin melancolie;
Decât să te afunzi în gânduri dureroase,
Mai bine să-ți cufunzi simțurile în vin.
© CCC
Înalță un cântec pentru ea, o, muză!
Fecioara cu cunună de violete-n păr,
Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin,
Vocea-i șoptită și plină de veselie.
Cântă înc-o dată farmecele-i mii
Splendoarea-ncântătoare a ochilor,
Obrajii bruni și brațele mlădioase
Și sânul întunecat și gingaș.
Da, cântă pentru totdeauna despre ea,
Stăpâna-mi delicată și ademenitoare,
Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt,
Sappho a mea cea cu zâmbet dulce.
(Nu mai mult pentru Lycus)
În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția). Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”).
Copyright © CCC All rights reserved.