Citate de Roger Martin du Gard

Facultatea noastra de a judeca inseamna o simpla contributie a experientelor ancestrale de-a lungul secolelor, contributie necontrolata si transmisa noua de legile multiple si capricioase ale ereditatii…transformismul, ale carui legi domina totul, domina in acelasi timp si evolutia constiintei umane.

E atat de usor sa-ti cauti fericirea numai in satisfactiile pe care ti le da ratiunea.

Factorul esential al progresului e timpul.

A te cunoaste si a te accepta nu inseamna renuntare la efort, la perfectionare; dimpotriva, inseamna chiar sa ai cei mai multi sorti de a te putea realiza, pentru ca avantul se afla atunci pe calea cea buna, aceea in care toate eforturile dau rod. Largeste-ti cat poti mai mult limitele. Dar numai limitele naturale si numai dupa ce vei fi inteles bine care sunt aceste limite. Cei ce-si irosesc viata sunt, de cele mai multe ori, sau oameni care, la plecare, s-au inselat asupra firii lor si s-au ratacit pe un drum care nu era al lor, sau cei care au luat-o pe calea cea buna, dar n-au stiut sau n-au avut curajul de a se margini la posibilitatile lor.

Orice adevar trebuie mai inainte de orice difuzat, oamenii trebuie sa fie eliberati intr-o masura cat mai mare ... Libertatea e un bun de care inveti sa te servesti incetul cu incetul si numai daca o folosesti fara nici un fel de limita... pentru cine nu poate sa stapaneasca adevarul, e important sa fie reperate macar zonele in care acest adevar se gaseste.

Exista intotdeauna si o oarecare voluptate in asteptare.

Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze odata cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.

Adevarul inainte de orice, chiar daca-l obtii cu pretul suferintei... adevarul, adevarul cu orice pret este mobilul cel mare al constiintelor.

Viata ar fi imposibila daca ne-am aminti totul, important e sa alegem ceea ce trebuie sa uitam.

Dificil nu este sa fi fost cineva, ci sa ramai astfel.

Nu pot admite violenta, nici chiar aceea care se angajeaza impotriva violentei.

Inteligenta nu are o adevarata valoare decat daca tinde spre un scop exterior ei, daca se sileste sa capete o aplicatie practica. Inteligenta trebuie sa insufleteasca actiunea; fara actiune ramane zadarnica…fara actiune cat de sterila e inteligenta! E ca o lumina care arde alaturi de un far, consumandu-se fara rost…sa preferi actiunea, filosofiei...sa-ti cultivi inteligenta; e mai mult decat un drept, e o datorie. Dar fa asta in vederea obtinerii unui rezultat pe plan uman…Numai in actiune, in daruirea de sine, in abnegatie si devotament poti gasi adevarata rasplata, sanatatea fizica si morala, fericirea adevarata…singurul lucru valabil e sa simti ca faci cateva fapte bune.

Religiile s-au nascut toate din curiozitatea omului fata de univers, nucleul initial e intotdeauna acelasi, adica e constituit de primele si marile explicatii pe care omul le-a putut da fenomenelor naturale; ... ceea ce intelegem sub termenul de religie este una din etapele cercetarii omenesti, etapa afirmatiei deiste, o simpla clipa a efortului stiintific... Omul a ramas victima ipotezelor mistice pe care le schitase pentru a-si explica lumea.

E asa de bine sa poti spune adevarul, macar o data, din intamplare.

…Cand cercetez lucrurile indeaproape, ma izbesc de un sofism; vreti sa dovediti ca Dumnezeu e puternic si bun si pentru asta faceti apologia ordinii universale; dar cand incerc sa va atrag atentia ca aceasta ordine e foarte imperfecta, imi refuzati dreptul de a discuta problema universului, tocmai fiindca este opera lui Dumnezeu…Asa se face ca nu mi s-a ingaduit sa impac cele doua afirmatii: pe de o parte, ca Dumnezeu este culmea perfectiunii, si pe de alta parte, ca lumea noastra imperfecta este opera lui.

Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.

La baza oricarei dorinte de pace exista urmatorul postulat: credinta in progresul moral al omului.

Nu patriotismul - instinct natural - este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.

Violenta, sub orice forma se manifesta, este un esec. (Situatii II) © CCC

Ceea ce cerem noi este ca lumea sa devina pura si sa se poata trai in mijlocul ei.