Citate de Mihail Ralea

Fiecare om, chiar si cel mai umil, isi are filozofia sa.

Erorile sunt adeseori fecunde pentru noi adevaruri.

Credem ceea ce avem nevoie sa credem.

Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.

Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.

E o constatare, de multe ori verificata de istorie si de viata, aceea ca numai insuficientele devin probleme. Nimeni nu se preocupa decat de ceea ce ii lipseste. Fericirea nu intereseaza decat pe nenorocit, iar bogatia pe sarac.

La crainicul de rele vesti, te uiti urat.

Suntem expusi sa ne inselam in tot ce ne priveste.

In epoca in care idealurile sociale au disparut, omul se intoarce violent de unde a plecat, adica la biologic.

Orice experienta are alte urmari pentru fiecare, dupa structura sufleteasca.

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Cautarea adevarului e un aspru ascetism.

Judecati oamenii in functie de conditiile si mediul care i-au determinat si nu “sub specie aeternitatis”. (Spinoza, Etica: "sub specie aeternitatis", din punctul de vedere al eternitatii, prin prisma eternitatii)

Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci parerile lor despre ele. Asa, bunaoara, moartea n-are nimic de temut. Dar parerea noastra, aratand-o ingrozitoare, o face intr-adevar ingrozitoare. De aceea, la orice piedica, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul decat pe tine, adica pe parerea ta. Caci prostul la toate da vina pe altii; cel ce incepe a se lumina, da vina pe sine; iar inteleptul, nici pe altul, nici pe sine.

A fi intr-adevar ceva inseamna implicit a valora ceva.

Daca ne gandim o clipa la sensul in care a evoluat omenirea, o concluzie ne apare: mersul omului e opus biologiei, am zice aproape opus vietii. Intelectualitatea, morala, religia, iubirea sunt capitole care n-au nimic de-a face cu instinctul de conservare.

Nimic nu pastreaza mai tanar decat candoarea care nu e de fapt altceva decat o economie a puterii de dragoste.

Nimic nu e mai greu decat sa judeci dintr-un punct de vedere cu totul diferit de cel din care privesti.

Arta nu e decat un mijloc de exprimare a personalitatii. Aceasta din urma e realitatea intreaga a omului, arta numai instrumentul ei de comunicare…Arta nu poate fi separata de complexul general al vietii din care face parte, ea e interdependenta de celelalte functiuni.

Aproape cu totii ascultam de cei ce sunt ingaduitori cu slabiciunile noastre si-i consideram nu numai binevoitori, ci chiar drept singurii barbati adevarati; le-o luam insa in nume de rau celor care incearca sa ne readuca la o judecata sanatoasa.