Ca sa ne preocupe gesturile, apucaturile, intentiile altcuiva trebuie sa avem timpul de a le gandi, de a le observa, trebuie adica sa avem vreme destula de pierdut. Numai intr-o societate care n-are nimic esential de facut, care petrece, care-si pierde vremea in viata usoara, placuta, in viata de lene agreabila, poate aparea o astfel de preocupare. Acest lucru nu se poate intampla unui om activ, cu griji, cu treburi absorbante.
A fi intr-adevar ceva inseamna implicit a valora ceva.
Daca nu poti spune prietenului tau deschis, direct, ori chiar brutal, ceea ce gandesti despre el, sau daca tu nu poti asculta de la el acelasi adevar despre tine, inseamna ca nu credeti cu adevarat in prietenia voastra, nu va intelegeti, nu va respectati.
Cei ce vor sa ajunga trebuie sa stie sa renunte. Cine nu poate sacrifica o placere imediata, cine vinde o situatie viitoare stralucita, dar problematica, pentru ca are nerabdarea de a avea imediat o placere, acela nu va realiza nimic din aspiratiile sale.
Fiecare om, chiar si cel mai umil, isi are filozofia sa.
Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.