Citate de Mihail Ralea

Umpleti-va inima si sufletul, oricat de larg ar fi el, cu cele mai inalte sentimente si idealuri, cu cea mai inalta morala a veacului nostru.

Societatea...este scopul si izvorul moralei...Sistemele de morala practicate de catre popoare sunt in functie de organizarea sociala a acestor popoare...In linii mari, fiecare societate are morala care ii trebuie...

Morala este știința relațiilor armonioase între ființele inteligente. © CCC

E o constatare, de multe ori verificata de istorie si de viata, aceea ca numai insuficientele devin probleme. Nimeni nu se preocupa decat de ceea ce ii lipseste. Fericirea nu intereseaza decat pe nenorocit, iar bogatia pe sarac.

Un pesimist cu adevarat e conservator ori chiar retrograd. El neaga progresul si posibilitatea lui. Dar un democrat care se entuziasmeaza de libertate, de egalitate si de fraternitate, are cu siguranta adanci rezerve de optimist.

Cei ce vor sa ajunga trebuie sa stie sa renunte. Cine nu poate sacrifica o placere imediata, cine vinde o situatie viitoare stralucita, dar problematica, pentru ca are nerabdarea de a avea imediat o placere, acela nu va realiza nimic din aspiratiile sale.

“Cultura este ceea ce retii dupa ce ai uitat ce ai invatat”. Cugetarea apartine lui Saint Marc Girardin...o data ce cunostintele precis limitate au disparut, ramane atitudinea sufleteasca…Cultura inseamna transformarea ideilor in sentimente. Cultura trebuie sa insemne posibilitatea reactiunii noastre sufletesti.

Oamenii care profeseaza in chipul cel mai deschis imoralitatea sunt foarte maguliti cand li se ofera o dovada de stima.

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Ca sa ne preocupe gesturile, apucaturile, intentiile altcuiva trebuie sa avem timpul de a le gandi, de a le observa, trebuie adica sa avem vreme destula de pierdut. Numai intr-o societate care n-are nimic esential de facut, care petrece, care-si pierde vremea in viata usoara, placuta, in viata de lene agreabila, poate aparea o astfel de preocupare. Acest lucru nu se poate intampla unui om activ, cu griji, cu treburi absorbante.

Cautarea adevarului e un aspru ascetism.

Arta nu e decat un mijloc de exprimare a personalitatii. Aceasta din urma e realitatea intreaga a omului, arta numai instrumentul ei de comunicare…Arta nu poate fi separata de complexul general al vietii din care face parte, ea e interdependenta de celelalte functiuni.

Dupa cum in revolutiile sociale numai plebea face revolutii, numai ea are interesul sa schimbe situatia, fiindca are totul de castigat si nimic de pierdut, tot asa si in arta: numai uratul se prezinta vesnic schimbator. Frumosul, ca si nobletea, ca si fericirea, e conservator. Singura imperfectiunea este ferment catre mobilitate. Daca universul si-ar gasi o expresie perfect estetica, s-ar inabusi in propria lui asfixie.

Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.

Istoria moravurilor, care se schimba din generatie in generatie, este mai interesanta decat istoria razboaielor si tratatelor…reinnoirea moravurilor prin reinnoirea generatiilor este unul din principalele mijloace de care se foloseste providenta pentru a duce omenirea spre desavarsire.

Puterea fara Morala este o crima, dar Morala fara putere este o utopie.

Obiceiurile, ca si institutiile diferitelor neamuri, se deosebesc intre ele, astfel ca ceea ce la unii se judeca demn de lauda, la altii se socoteste demn de pedeapsa.

Erorile sunt adeseori fecunde pentru noi adevaruri.

Omul trebuie sa-si dezvolte personalitatea la maximum, printr-o cura de imbogatire, de cultivare, de dezvoltare a tuturor valorilor sufletesti.

Morala e in fapte, nu in sentimente.