Citate de Baldassarre Castiglione

In tot ceea ce faci,  sa-ti ramai credincios tie  insuti.

Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.

Morala a fost intotdeauna necesara oamenilor; o societate fara morala nu poate sa subziste.

Oamenii care profeseaza in chipul cel mai deschis imoralitatea sunt foarte maguliti cand li se ofera o dovada de stima.

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Oamenii sunt toti din fire mult mai flamanzi de laude decat s-ar cuveni…; nenumarati sunt oamenii care inteleg clar ca sunt adesea lingusiti si totusi ii iubesc pe acei ce lingusesc, urand, in schimb, pe ceilalti ce le spun adevarul in fata.

Trebuie respectati cei ce indeobste sunt iubiti si pretuiti de toata lumea.

Nu mi se par bune argumentele pe care experienta le dezminte.

Cand cineva persifleaza morala, sunt toate posibilitatile sa fie om de treaba. Dar cand cineva predica necontenit morala, sunt toate posibilitatile sa fie un om plin de pacate.

Toate lucrurile din lume au o morală. Numai că trebuie s-o descoperi. (Alice în Țara Minunilor)

Incapatanarea ce urmareste un scop virtuos trebuie numita statornicie.

Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.

Nimic absurd nu se poate mentine in moravurile omenesti.

Obiceiurile, ca si institutiile diferitelor neamuri, se deosebesc intre ele, astfel ca ceea ce la unii se judeca demn de lauda, la altii se socoteste demn de pedeapsa.

Morala nu s-a facut dintr-odata. Ea s-a facut din toate biruintele mici, pe care le-a avut omul asupra animalului din el. Istoria constiintei omenesti este istoria cuceririi spiritului asupra partii animale, a ratiunii asupra patimii, a vointei asupra poftei. In decursul veacurilor,  pe masura ce societatea a trecut de la starea salbatica la starea civilizata, constiinta morala a crescut. Teama de forta se inlocuieste cu respectul fata de dreptate. Doua mari idei esential omenesti, aceea a datoriei si a dreptului, lumineaza intunericul lumii animale. Venirea neamului omenesc este marcata de deosebirea binelui si a raului.

Un suflet care nu cunoaste tot raul, lupta cu el si-l invinge, are calitati de erou; lupta si victoria dau sens moralei.

Moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri, aproape nimic.

Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze odata cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.

O judecata sanatoasa cere ca cei ce sunt legati de o prie­tenie stransa si o trainica tovarasie sa fie de asemenea legati prin ganduri, sentimente, dorinte si minti cu totul asemanatoare… fara prietenie oamenii ar fi cu mult mai nefericiti decat toate celelalte animale de pe fata pamantului.

Morala este doar igiena gândului şi a inimii.