Citate de Mihail Ralea

Intrăm într-o eră a progresului care va continua, din ce în ce mai vastă, din ce în ce mai încrezătoare, pentru totdeauna. © CCC

Alaturi de realitatea reala exista in fiecare din noi o alta realitate intima, bazata pe aprecieri de valoare - o realitate ideala -, daca se poate spune, in care realitatea exterioara nu patrunde decat costumata in hainele pe care i le pretinde eticheta catorva prejudecati sub care judecam lumea…

Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.

Progresul minții umane, revoluțiile care au loc în dezvoltarea cunoașterii, conferă fiecărui secol caracterul său aparte. (Prefața lucrării Reorganizarea Comunității Europene, 1814) © CCC

...pana la urma, ordinea si progresul inving... privita in ansamblu, omenirea progreseaza.

Ironia e o ura usoara indreptata contra unor oameni pe care ii iei in serios.

Nu-i aşa că progresul e un lucru bun? Mâine, când o să-i dai unui copil o carte, o va răsuci pe toate părțile ca să afle unde să pună bateriile. (Almanahul) © CCC

Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.

“Cultura este ceea ce retii dupa ce ai uitat ce ai invatat”. Cugetarea apartine lui Saint Marc Girardin...o data ce cunostintele precis limitate au disparut, ramane atitudinea sufleteasca…Cultura inseamna transformarea ideilor in sentimente. Cultura trebuie sa insemne posibilitatea reactiunii noastre sufletesti.

Progresul științific este descoperirea unei simplități din ce în ce mai cuprinzătoare... Succesele anterioare ne dau încredere în viitorul științei: devenim din ce în ce mai conștienți de faptul că universul este cognoscibil. © CCC

Poezia si progresul sunt precum doi oameni ambitiosi care se urasc reciproc cu o ura instinctiva, iar cand se intalnesc pe acelasi drum, unul dintre ei trebuie sa cedeze.

Eu trebuie să studiez politica şi războaiele, pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematică şi filozofie. Fiii mei ar trebui să studieze matematică şi filozofie, în afară de aceasta geografie, ştiinţele naturii, construcţii de nave, navigaţie, comerţ şi agricultură, pentru ca fiii lor să aibă dreptul să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura.

Desavarsirea calitativa presupune, pe langa talent, si un lung exercitiu, care se castiga abia la maturitate. Un tanar poate fi o promisiune. Talentul trebuie insa verificat si sterilizat prin nenumarate incercari.

Ceea ce acum este demonstrat era odata doar imaginat. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Fiecare epoca isi are problemele ei, si prin rezolvarea lor omenirea face un pas inainte... Fiecare epoca isi inchipuie ca lupta ei este cea mai importanta dintre toate. Aceasta este credinta propriu-zisa a epocii, pentru care ea traieste si moare.

Vointa e semnul libertatii.

Complexitatea va constitui structura lumii de maine si va trebui sa ne adaptam la subtilitate ca la o conditie naturala a existentei.

Adevaratul progres democratic nu consta in a cobori elita la nivelul mulţimii, ci in a ridica mulţimea la nivelul elitei. Le véritable progrès démocratique n'est pas d'abaisser l'élite au niveau de la foule, mais d'élever la foule vers l'élite. (Hier et demain) © CCC

Credem ceea ce avem nevoie sa credem.

Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera?