Citate de Gabriel García Márquez

Progresul științific este descoperirea unei simplități din ce în ce mai cuprinzătoare... Succesele anterioare ne dau încredere în viitorul științei: devenim din ce în ce mai conștienți de faptul că universul este cognoscibil. © CCC

Progresul minții umane, revoluțiile care au loc în dezvoltarea cunoașterii, conferă fiecărui secol caracterul său aparte. (Prefața lucrării Reorganizarea Comunității Europene, 1814) © CCC

Istoria politica si istoria revolutiilor sunt istoria progresului.

Forta invincibila care a impins lumea inainte nu e iubirea fericita, ci aceea implinita.

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.

Daca ii chemati pe oameni sa porneasca inainte, trebuie neaparat sa le aratati si calea pe care sa mearga. Daca, fara a arata calea, aruncati acest cuvant in acelasi timp unui calugar si unui revolutionar, trebuie sa recunoasteti ca ei vor merge pe cai cu totul diferite.

Nemultumirea e primul pas catre progresul unui om sau al unei natiuni.

Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.

Nu ar trebui să existe progres și dezvoltare evidente, dar într-un sens mai înalt decât și-au imaginat oamenii?... Nimeni nu e singur în epoca lui, el construiește pe cea precedentă, aceasta nu devine altceva decât temelia viitorului, nu vrea să fie altceva decât atât - asta este ceea ce ni se spune prin analogia în natură, grăitorul model exemplar al lui Dumnezeu în toate lucrările! Evident, aşa este şi în cazul speciei umane! © CCC

Ceea ce acum este demonstrat era odata doar imaginat. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Orice progres apare ca un sacrilegiu fata de ceva sacru, ca o rebeliune impotriva starilor vechi, pe cale de disparitie, dar sanctificate prin obisnuinta.

Este o lege a omenirii ca noile interese, ideile fecunde, progresul, sa invinga pana la urma traditiile invechite, obiceiurile ignorante si preocuparile conservatoare.

A traduce este forma cea mai profunda de a citi.

Mai dăduse ceva bani pentru a pipăi gheaţa şi spuse – iată marea invenţie a epocii noastre. (Un veac de singurătate)

Oamenii cu adevarat progresisti sunt cei care au ca punct de plecare un respect profund pentru trecut.

Istoria progresului omenirii, care a inaintat prin batalii si varsari de sange, este asemenea formarii carbunelui; o mare cantitate de lemn este necesara pentru realizarea unei mici cantitati de carbune.

Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera?

Fiecare epoca isi are problemele ei, si prin rezolvarea lor omenirea face un pas inainte... Fiecare epoca isi inchipuie ca lupta ei este cea mai importanta dintre toate. Aceasta este credinta propriu-zisa a epocii, pentru care ea traieste si moare.

Este o lege a omenirii ca noile interese, ideile fecunde, progresul, sa invinga pana la urma traditiile invechite, obiceiurile ignorante si preocuparile conservatoare.