Citate de Georges Lemaître

Pentru a progresa, nu este suficient sa vrei sa actionezi, trebuie sa stii mai intai in ce mod sa actionezi. © CCC

Este o lege a omenirii ca noile interese, ideile fecunde, progresul, sa invinga pana la urma traditiile invechite, obiceiurile ignorante si preocuparile conservatoare.

Progresul umanitatii nu se poate intemeia pe minciuna, ci numai pe sinceritate si adevar.

Principiile termodinamicii, din punct de vedere al teoriei cuantice, ar putea fi enunțate astfel: (1) Suma totală a energiei este distribuită în cuante discrete. (2) Numărul cuantelor distincte crește în permanență. Dacă mergem înapoi în timp, vom găsi din ce în ce mai puține cuante, până la momentul la care Universul era alcătuit din câteva sau chiar dintr-o singură cuantă.

Forta invincibila care a impins lumea inainte nu e iubirea fericita, ci aceea implinita.

Daca ii chemati pe oameni sa porneasca inainte, trebuie neaparat sa le aratati si calea pe care sa mearga. Daca, fara a arata calea, aruncati acest cuvant in acelasi timp unui calugar si unui revolutionar, trebuie sa recunoasteti ca ei vor merge pe cai cu totul diferite.

Nu ar trebui să existe progres și dezvoltare evidente, dar într-un sens mai înalt decât și-au imaginat oamenii?... Nimeni nu e singur în epoca lui, el construiește pe cea precedentă, aceasta nu devine altceva decât temelia viitorului, nu vrea să fie altceva decât atât - asta este ceea ce ni se spune prin analogia în natură, grăitorul model exemplar al lui Dumnezeu în toate lucrările! Evident, aşa este şi în cazul speciei umane! © CCC

Ceea ce voi numiti progres e pus in miscare de doua motoare: oamenii si intamplarile. Dar ceea ce e trist e ca din cand in cand e nevoie de ceva exceptional. Pentru evenimente, ca si pentru oameni, trupa obisnuita nu e de ajuns. Printre oameni e nevoie de genii si printre evenimente - de revolutii. Marile accidente sunt legea si ordinea lucrurilor, alcatuirea lumii nu se poate lipsi de ele.

Progresul minții umane, revoluțiile care au loc în dezvoltarea cunoașterii, conferă fiecărui secol caracterul său aparte. (Prefața lucrării Reorganizarea Comunității Europene, 1814) © CCC

Istoria progresului omenirii, care a inaintat prin batalii si varsari de sange, este asemenea formarii carbunelui; o mare cantitate de lemn este necesara pentru realizarea unei mici cantitati de carbune.

Intrăm într-o eră a progresului care va continua, din ce în ce mai vastă, din ce în ce mai încrezătoare, pentru totdeauna. © CCC

Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.

Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera?

...pana la urma, ordinea si progresul inving... privita in ansamblu, omenirea progreseaza.

Poezia si progresul sunt precum doi oameni ambitiosi care se urasc reciproc cu o ura instinctiva, iar cand se intalnesc pe acelasi drum, unul dintre ei trebuie sa cedeze.

Eu trebuie să studiez politica şi războaiele, pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematică şi filozofie. Fiii mei ar trebui să studieze matematică şi filozofie, în afară de aceasta geografie, ştiinţele naturii, construcţii de nave, navigaţie, comerţ şi agricultură, pentru ca fiii lor să aibă dreptul să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura.

Ar trebui ca un preot să respingă relativitatea pentru că nu conține o expunere cu autoritate asupra doctrinei Treimii? Odată ce realizezi că Biblia nu se pretinde a fi un manual de științe, vechea controversă dintre religie și știință dispare... Doctrina Trinității este mult mai greu de înțeles decât orice în relativitate sau în mecanica cuantică; dar, fiind necesară pentru mântuire, doctrina este afirmată în Biblie. Dacă teoria relativității ar fi fost necesară și pentru mântuire, ea i-ar fi fost revelată Sfântului Pavel sau lui Moise. © CCC

Istoria politica si istoria revolutiilor sunt istoria progresului.

Știința nu trebuie să se predea în fața Universului și atunci când Pascal încearcă să deducă existența lui Dumnezeu din presupusa infinitate a Naturii, putem considera că se uită în direcția greșită. © CCC